Radu Bogdan Țîmpău

„Care este speranța de pensie a tinerilor de azi?”

În ultimul an – cel în care România s-a confruntat cu o puternică criză economică – se poate observa cu ușurință că cei care au fost în primul rând al luptei cu recesiunea au fost tinerii. Și mă refer aici, în principal, la categoria de vârstă 25 – 45 de ani, adică cei care se regăsesc cu preponderență în sectorul privat, cei care trebuie să găsească soluții pentru a evita sau diminua perioada de șomaj, pentru a limita pierderile sau chiar falimentul investițiilor private și pentru a găsi soluții pentru viitor.

Actualul Guvern nu numai că nu le-a acordat niciun sprijin, ba, mai mult, a lovit puternic în aceștia prin măsuri de tipul introducerii impozitului forfetar. Nici viitorul acestor tineri nu este „ignorat” de către diletantismul domnului Boc: prin noua lege a pensiilor, tinerii despre care vorbesc vor ieși la pensie la vârsta de 65 de ani, și asta în condițiile în care speranța de viață la bărbați este de 68 de ani, iar la femei de 75 de ani. În plus, pentru a se încadra în media statistică, individul trebuie să depășească dificultăți care îl afectează direct precum: stresul zilnic, emoțiile privind păstrarea sau obținerea unui loc de muncă corespunzător, plata lunară a datoriilor către stat sau bănci. Peste toate acestea, sistemul de sănătate din România din momentul de față nu este deloc unul care să încurajeze cetățeanul cu privire la viitor, fiind destule cazuri în care lipsa de performanță și dotări sanitare duce la decese premature.

Astfel, se pune problema că actualii tineri vor fi contributori permanenți la bugetul asigurărilor sociale fără a avea certitudinea că vor beneficia o perioada lungă de timp de pensiile câștigate prin contribuția lor, așa cum sistemul de pensii din alte state europene permite cetățenilor săi.