Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·13 aprilie 2010
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Florin Postolachi
Discurs
„Cărțile în limba română ajung cu greu în comunitățile de români din străinătate”
Am citit recent un studiu al Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni din care reiese că românii din străinătate găsesc foarte greu cărți în limba de origine. O posibilă explicație ar fi lipsa de interes a majorității editurilor din țară, care nu consideră profitabilă această piață de desfacere, iar în afara granițelor sunt extrem de puține librării interesate de comercializarea acestor produse culturale. Comunitățile românești din străinătate vin permanent cu solicitări de sprijin pentru achiziționarea de carte.
Motivul inexistenței rețelelor de distribuție a cărților pentru românii din diaspora este faptul că editurile nu au identificat o cerere suficient de mare pe piețele din străinătate. Altfel spus, investiția necesară pentru a face acest pas nu se justifică, în acest moment, din punct de vedere financiar.
Și totuși, românii din afara granițelor simt necesitatea de a nu pierde legătura cu cultura românească, iar, pe de altă parte, iese la suprafață dorința de a se integra organic în societatea care-i primește.
Din păcate, prea puține edituri din România oferă spre vânzare cărți românilor de peste hotare. De obicei, cărțile se comandă telefonic și online, din străinătate, în special cele de literatură română. Rapoartele editurilor din țară relevă că majoritatea comenzilor vin preponderent din Europa și, mai nou, din țările nordice și din Israel.
Pentru Spania, o parte dintre edituri au câțiva intermediari care duc cărțile direct în librării, cum ar fi Arcobaleno, o librărie din Madrid. În Franța și Italia, însă, există foarte puține librării de carte străină care să fie interesate de comenzi din partea românilor și să trimită apoi mai departe, la editura românească, solicitarea făcută de aceștia.
Majoritatea site-urilor românești de profil, unde sunt prezentate și vândute cărțile diferitelor edituri, nu le oferă și românilor din diaspora posibilitatea de a face comenzi.
Singura modalitate de plată în cazul unui site care vinde cărți în afara țării este plata prin card, iar acest sistem nu este deloc tentant, pentru faptul că băncile care oferă astfel de servicii au, după cum știm, condiții inflexibile.
Puținele cărți românești care, totuși, trec granița pentru a fi vândute în diaspora au ca intermediari câteva site-uri autohtone.
Editurile care folosesc acest mijloc de a trimite cărțile spun că numărul comenzilor din străinătate este și el foarte mic, sub 5% din totalul vânzărilor. De aici rezultă că vânzarea de carte românească de către site-urile autohtone nu reprezintă un segment foarte profitabil al afacerii.
Oricare ar fi modalitatea de expediere a cărților în străinătate, prețul final achitat de solicitant depășește valoarea produsului solicitat.
O modalitate relativ mai ieftină și mai rapidă de expediere a cărților ar fi prin intermediul Poștei Române. De altfel, această metodă este utilizată de site-urile unor librării autohtone, iar cărțile comandate ajung la destinații din Europa în 7–10 zile. De exemplu, pentru o singură carte trimisă în Peninsula Iberică, taxa de expediere nu depășește suma de 40 de lei.