Corneliu Olar

„Cât de gratuit este învățământul de stat?”

De când liderii PSD–ALDE și-au pus în cap să o revoce pe Laura Codruța Kövesi, se pare că au descoperit și ei faptul că România are o Constituție, care trebuie respectată de toți cetățenii români. Bun lucru, aș putea spune! Ar fi bine însă ca liderii puterii să citească tot textul Legii fundamentale, nu numai articolele care le convin!

Dacă domnul Dragnea și domnul Tăriceanu ar citi bine Constituția, ar observa că la art. 32 scrie negru pe alb că: „Învățământul de stat este gratuit, potrivit legii (...)” și că „Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare.”

Ne întrebăm, oare, dacă așa stă scris în Constituție, atunci așa ar trebui să fie și în realitate, nu? Din păcate însă știm cu toții că învățământul de stat din România, deși ar trebui să fie gratuit, scoate din buzunarele părinților sume consistente, nu numai la începutul anului, nu numai în școala primară, ci pe toate ciclurile de învățământ.

Rezultatele de la evaluarea națională, care tocmai s-au publicat săptămâna trecută, ne-au prezentat o realitate cruntă: copiii de la țară nu au nicio șansă să ajungă la un liceu bun și notele mari se iau numai dacă elevul face meditații. Câți părinți au bani pentru meditații pentru matematică, pentru limba română sau pentru alte materii? Ca să aflați răspunsul ar trebui să știți câți părinți își permit să le pună ceva pe masă copiilor, înainte să meargă la culcare, căci, în România anului 2018, unu din cinci copii merge seara flămând la culcare. Și, de parcă nu ar fi suficient, cei mai puternic afectați sunt copiii din mediul rural, căci aceștia locuiesc departe de școală, părinții lor lucrează de obicei pe salarii mici sau în agricultură, iar dascălii bine pregătiți fug de rup pământul de titularizarea într-o școală de la țară. Așadar în România, țară membră a Uniunii Europene, copilul născut la țară este direct condamnat la sărăcie, căci el nici nu poate visa să parcurgă toate etapele ciclului educațional.

Dragnea și Tăriceanu, pentru că au confiscat toate pârghiile de putere în statul român și au toată puterea, să demonstreze măcar o dată că sunt români și să acorde atenția cuvenită viitorului acestei țări, adică educației copiilor. Să acorde o finanțare adecvată educației, să ridice dascălii în grila de salarizare și să nu-i mai lase în topul celor mai prost plătiți bugetari, să reabiliteze școlile și grădinițele, să le doteze cu materiale didactice și mobilier, să conecteze unitățile de învățământ la apă, canalizare și gaze și să tipărească pentru toți copiii manuale noi!