Mariana Câmpeanu

„Cât de mult îi pasă Guvernului PDL de viitorul acestei țări?”

Potrivit rapoartelor publicate de Banca Mondială și ale comisiei prezidențiale însărcinate cu studiul demografiei, populația României se află în scădere alarmantă, unul dintre factorii determinanți fiind scăderea natalității.

România a ajuns să fie fruntașă în Uniunea Europeană la capitolul avorturi, iar situația este într-adevăr îngrijorătoare. Din 1990, de când s-au legalizat avorturile, natalitatea este

într-un declin îngrijorător, iar din 1992 și până acum în țara noastră sporul de populație este negativ, adică numărul deceselor îl depășește pe cel al nașterilor. Organizația Națiunilor Unite estimează că populația României va scădea la 15 milioane de locuitori până în anul 2050. În absența unei politici consecvente de încurajare și sprijinire a natalității, țara noastră va suferi consecințele grave, economice și sociale, ale îmbătrânirii populației și lipsei forței de muncă.

Deciziile luate de Guvern pe parcursul anului trecut privind diminuarea indemnizației de creștere a copilului au produs îngrijorare în rândul generației tinere și multe nemulțumiri în rândul tinerilor părinți, care s-au văzut puși în fața unei diminuări suplimentare a veniturilor. Și dacă economia făcută la bugetul de stat prin această decizie este nesemnificativă, efectul deciziei Guvernului PDL pentru fiecare familie afectată este important și totodată negativ, prin gradul sporit de incertitudine creată.

O altă consecință negativă a măsurilor impuse de Guvernul PDL o reprezintă creșterea rapidă a numărului de avorturi pe parcursul ultimelor luni, într-o țară care se afla deja pe un loc fruntaș în Europa în această privință. Lipsa banilor și traiul greu le determină pe tot mai multe femei să renunțe la copiii lor înainte de a-i naște.

Desigur, nicio o femeie nu decide să rămână însărcinată pentru banii pe care i-ar primi de la stat, însă în momentul în care tot mai multe femei însărcinate decid să facă avort pe motiv că nu își pot permite întreținerea copilului este evident că ne confruntăm cu o problemă serioasă, cu grave repercusiuni în viitor.

Într-un stat care se confruntă deja cu o natalitate foarte scăzută și implicit cu un grad de îmbătrânire a populației destul de avansat, este datoria Guvernului să găsească modalități prin care să sprijine tinerele familii și să încurajeze nașterile.

Ca atare, ar fi fost de dorit ca declarația prin care Emil Boc a anunțat ieșirea din recesiune să fie urmată de o alta prin care același premier să anunțe revenirea la prevederile de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului de dinainte de începerea crizei. O astfel de decizie ar fi reprezentat, pe de o parte, o măsură reparatorie față de femeile aflate în prezent în concediu de creștere a copilului, al căror venit a fost diminuat pe parcursul anului trecut, dar în același timp ar fi servit drept semnal de încurajare pentru alte familii tinere care încă nu au decis să facă pasul către un copil, căci scopul Guvernului este de a diminua sporul negativ al populației, nicidecum acela de a crea greutăți suplimentare familiilor cu copii sau de a descuraja tinerii să își întemeieze o familie.