Ioan Munteanu

„Cât nu e prea târziu...”

Pentru că subiectul pe care îl voi aborda astăzi este unul cât se poate de serios, voi începe prin a vă spune că una dintre ultimele probleme din țara noastră este legată de distrugerea unor mari suprafețe de teren agricol prin exploatarea de agregate minerale. Aflați în dificultate, atunci când nu-și pot procura materialele de construcție din albia râurilor (respectiv, prundiș, pietriș), unii dintre „oamenii de afaceri” de ultimă generație au recurs la exploatarea acestora din terase. Pe sume ridicol de mici, respectiv între 200 și 500 de euro pentru un hectar de teren, acești „întreprinzători” își oferă serviciile unor oameni aflați în dificultate. Proprietarii terenurilor nu au resurse financiare pentru a-și lucra pământul și acceptă fără prea multe negocieri aceste propuneri, aparent foarte avantajoase pentru ei.

Ceea ce nu realizează noii proprietari ai terenurilor este faptul că un centimetru de arabil se formează în aproape o sută de ani, dar poate fi distrus doar în câteva zile printr-o exploatare abuzivă, fără drag și fără de respect față de natură.

Din păcate, în România se aprobă cu prea mare ușurință de către Agenția Națională de Resurse Minerale permisele pentru exploatarea de agregate minerale din terase. La fel de ușor se obține și avizul de gospodărire a apelor de la structurile județene ale Regiei Naționale a Apelor Române, dar și acordul de la instituțiile de mediu.

Gravitatea acestei situații se explică prin faptul că societățile care exploatează în acest fel agregate minerale nu refac, așa cum cere legea, suprafețele de teren la forma de dinaintea lucrărilor, obligație exprimată precis prin acordul de mediu. Redevența obținută de stat este minoră în raport cu dezastrul ce poate fi constatat la sfârșitul perioadei de exploatare.

Dacă cineva se mai îndoiește de adevărul acestor spuse, i-aș propune să pornească pe DN1 A (București–Buftea–Ploiești-Vest–Zalhana–Strejnic) și va descoperi adevărate cratere și gropi uriașe pe terenuri cu mare potențial agricol.

Consider că vinovați de această situație nu sunt doar cei care exploatează respectivele agregate minerale, cât mai ales instituțiile statului care au obligația să verifice respectarea legilor, dar care nu veghează deloc la aplicarea lor.

Mi-am permis să-l informez și pe premierul Emil Boc despre aceste abuzuri și i-am cerut să mi se răspundă, în mod concret și în termen legal, ce sancțiuni vor primi cei care se fac vinovați de cele relatate, dar și ce măsuri/termene urmează a fi stabilite în vederea refacerii terenurilor agricole.

De asemenea, i-am sugerat ca o acțiune de verificare a fenomenului semnalat să fie extinsă la nivelul întregii țări, pentru că situații de acest fel nu sunt deloc cazuri izolate. Indivizi iresponsabili, a căror singură grijă o reprezintă câștigul rapid, prin orice mijloace, a unor averi greu de justificat, distrug fără rușine ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit cu atâta generozitate. Sper ca acest avertisment să ajungă la factorii responsabili cât mai repede, acum, când încă nu e prea târziu, iar autoritățile centrale ori locale să stopeze imediat acest atentat la adresa mediului înconjurător.