Florin Gheorghe

„Câteva considerații despre adoptarea monedei unice europene”

Atât între criteriile de la Copenhaga, cât și în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană se regăsește obiectivul țării noastre de „a adopta cât mai curând” moneda unică europeană. Argumentele în favoarea renunțării la moneda națională și adoptarea unei monede puternice, cu o inflație mică și recunoscută de investitori sunt covârșitor mai mari decât pierderile pe care le-ar avea România. Așadar, este un proces benefic pentru economia României și pentru români, care oricum utilizează într-o pondere semnificativă moneda unică: în plata facturilor, în calculul accizelor, în tranzacții mobiliare sau imobiliare.

Criteriile de convergență de la Maastricht sunt îndeplinite! Așa s-au înghesuit să exclame atât oficialii Băncii Naționale, cât și mai mulți economiști de salon sau doar autointitulați specialiști. De acord, aș spune eu! Tehnic vorbind, aderarea la zona euro trebuie să treacă testul criteriilor de convergență nominală din Tratatul asupra Uniunii Economice și Monetare, adică să îndeplinească condiționalitățile privind deficitul bugetar, datoria publică, rata inflației, ratele dobânzilor și variațiile cursului de schimb. Din acest punct de vedere, strict nominal, adică strict prin citirea unor cifre tehnice, România corespunde condiționalităților impuse de Banca Central Europeană. Însă, așa cum am afirmat de fiecare dată, deciziile majore care se iau în legătură cu statul român trebuie să fie în interesul românilor și al României, nu doar pentru a bifa aderarea la o politică europeană care poate sau nu poate să aducă mai multă prosperitate românilor.

A nu se înțelege greșit, că nu aș aprecia faptul că s-a fixat ca obiectiv 1 ianuarie 2019, momentul în care România să facă acest pas important. Dimpotrivă, felicit și stimulez actorii de care depinde acest proces pentru ca obiectivul să fie atins în termenul stabilit.

Cu toate acestea, trebuie să știm cu toții că filtrele nominale ale aderării sunt necesare, dar nu și suficiente pentru succesul adoptării monedei unice. Pentru a asigura succesul integrării în zona monetară europeană, România trebuie să facă progrese solide și rapide în câmpul convergenței reale. Astfel, în discuție intră ritmul de creștere a produsului intern brut pe locuitor, care trebuie să fie superior mediei UE, modificarea structurii proceselor de producție în scopul creșterii ponderii sectorului serviciilor, reducerea deficitul de cont curent și multe altele.

Convergența reală trebuie să însemne, de asemenea, pentru români, locuri de muncă mai multe și mai bine plătite, pensii corelate cu indicele prețurilor, sprijin real pentru elevi și studenți, mai multă valoare adăugată produselor, mai multă forță de muncă angrenată în sectoarele IT&C și mai puțini oameni care să lucreze într-o agricultură modificată total de mecanizare și dotată cu infrastructură specifică. Altfel spus, trebuie să ne asigurăm că standardul de viață al populației a ajuns la un nivel suficient de ridicat pentru a face față provocărilor adoptării euro. Când toate acestea se vor realiza, aderarea României la zona monetară va fi cu siguranță un succes. Dacă vom considera că doar atingerea criteriilor nominale este suficientă, atunci cu siguranță ne vom expune unor riscuri care pot afecta bunăstarea românilor.