Marius Rogin

Catherine Ashton, șefa politicii externe a UE, a prezentat miniștrilor de externe și Parlamentului European un plan revizuit pentru înființarea Serviciului European de Acțiune Externă (EEAS).

Catherine Margaret Ashton, baroneasa Ashton de Upholland, este un politician laburist, fost comisar european pentru comerț. Anterior, a fost președintele Camerei Lorzilor și lord-președinte al Consiliului.

Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare pe 1 decembrie 2009, prevede înființarea unui Serviciu European de Acțiune Externă (EEAS) în cadrul UE: un corp diplomatic având ca obiectiv realizarea unei politici externe europene.

În ciuda opoziției din partea Parlamentului European, Ashton a venit pe 25 martie 2010 cu o propunere de organizare, în care erau prevăzuți un secretar-general (în stil francez, cu puteri enorme) și doi adjuncți la conducerea noului serviciu.

Pe 26 aprilie 2010, miniștrii europeni de externe au primit o propunere revizuită de organizare. Aceasta (mai precis bugetul noii structuri) va trebui aprobată și de Parlamentul European înainte să prindă formă. Noua versiune nu mai conține organigrama detaliată care a determinat controverse în primul rând din cauza stilului în care EEAS ar fi urmat să fie condus, potrivit unui ambasador al unei țări a Uniunii Europene.

Revenind asupra planului de a instala un secretar general puternic în fruntea noului serviciu diplomatic, Catherine Ashton propune de această dată o „conducere colegială” exercitată de trei înalți oficiali, dintre care unul va prezida EEAS în lipsa Înaltului Reprezentant. Acest oficial, care ar fi „primul între egali”, ar putea primi titlul de „secretar general executiv”, afirmă ambasadorul.

Cei trei ar putea fi comisarii care au atribuții legate de relațiile externe (Füle, Piebalgs și Georgieva). O alta opțiune ar fi ca Ashton să fie secondată de toți cei 27 de miniștri de externe și să prezideze întâlnirile acestora. O a treia posibilitate ar fi ca ea să fie reprezentată de trimiși speciali, pentru fiecare misiune, așa cum se face în Statele Unite ale Americii.

Potrivit avocaților britanici ai organizațiilor neguvernamentale active în cooperarea internațională pentru dezvoltare, noua propunere de organizare a EEAS nu este conformă cu Tratatul de la Lisabona. O coaliție de organizații amenință chiar cu acțiuni legale împotriva propunerii. Teama acestor organizații este că politica de dezvoltare ar urma să se confunde prea mult și chiar să ajungă subordonată politicilor externe și de securitate. Bernd Nilles, secretar general al CIDSE, o alianță a agențiilor catolice pentru dezvoltare, a spus: „EEAS sprijină politicile interguvernamentale și suntem profund îngrijorați că bugetul comun pentru dezvoltare al UE ar putea fi folosit pentru urmărirea intereselor naționale, economice și de securitate.”

Exprimându-și îngrijorările ca reprezentant al ONG-urilor europene pentru dezvoltare (reunite în confederația CONCORD), Simon Stocker, director a Eurostep, a spus: „UE este cel mai mare donator din lume. Politizarea ajutorului UE ar submina atingerea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului”.