Nechita Stelian Dolha

„Cazul Șova sau cum a ratat Tăriceanu șansa de a tăcea” Pentru Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, sfârșitul de săptămână ar fi putut să fie un sfetnic bun. Ar fi putut să fie un răgaz în care să se privească adânc în oglinda conștiinței și să realizeze că episodul Șova e prea mult chiar și pentru el. Că a târât Senatul, întreg Parlamentul și prin extensie, România, într-un compromis scârbos, doar pentru a-l face scăpat pe amicul celui care l-a uns în a doua poziție din stat.

Și, dacă tot a făcut-o, dacă tot s-a jucat alba-neagra cu majoritățile, și mai ales cu Constituția, atunci cel puțin ar fi trebuit să tacă și să se ascundă în biroul lui capitonat. Să rumege acolo condiția lui de personaj de sacrificiu, care, după ce s-a târât în coate și genunchi pe scările Palatului Victoria pentru o sinecură, e împins acum la înaintare pentru că nu mai are nicio aparență de onorabilitate de apărat.

În popor se spune că atunci când cineva îți zice că ești băut se poate înșela, când îți spun zece, te duci și te culci. Lui Tăriceanu i-au spus-o direct președintele, vreo patru ambasade, în limbajul diplomatic aferent, oamenii care protestau în stradă, Comisia Europeană, CSM-ul, DNA-ul, judecătorii Curții Constituționale, societatea civilă și opoziția.

Iar președintele Senatului, în loc să tacă, s-a pornit să vorbească, să găsească argumente sofistice pentru ticăloșie. Pretinde într-o declarație că împotriva Senatului se exercită o campanie de uzurpare din drepturile constituționale de către alte autorități publice și ajunge până la a susține că CSM și DNA nu sunt justiția din România.

Apoi, într-o încercare de a-și argumenta inepțiile și mai ales o decizie bazată pe votul majorității celor aleși, și nu a majorității prezente, aceluiași Tăriceanu nu-i iese nici măcar articolul anacronic din Regulamentul Senatului și spune de patru ori 172 în loc de 173. Tot în acest stil găsește același personaj sofisme și pentru lipsa unei hotărâri a Senatului în cazul Șova.

În finalul dizertației aflăm și pretinsa spaimă a numărului 2 din statul român: să nu rămână Parlamentul o instituție golită de conținut.

Domnule Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, instituția Parlamentului e golită de conținut de fiecare dată când lasă legiferarea pe mâna Guvernului, pierzându-și cea mai mare parte a timpului ca să adopte ordonanțe simple sau compuse, gen 26 în una.

Parlamentul se golește de conținut atunci când face zid în spatele aleșilor sau când pentru unii se aplică un articol din regulament și pentru alții nu, sau dacă își imaginează că un set de reguli, fie și ale Senatului, pot bate litera Constituției. Parlamentul se golește de conținut atunci când Senatul, dirijat de la pupitru de un asemenea politician, uită că, dacă e parte a Legislativului și face legi, mai trebuie să le și respecte.

Și, în final, se golește de conținut atunci când are în fruntea sa pe cineva cu atât de puțin respect pentru valorile democrației și imaginea țării pe care o reprezintă.