Ioana Jenica Dumitru

„Ce alege România între austeritate și stimulare și creștere economică”

În vacarmul politic al începutului de an este greu să pătrundă pe agenda publică subiectele economice relevante, care, pentru anul 2014, vor marca dezvoltarea pe termen lung a sistemului economico-financiar din România.

Nu trebuie să uităm că startul pentru temele care vor face obiectul comunicării de campanie la alegerile europarlamentare din primăvară a sosit și, cu toate acestea, nu există niciun fel de dezbatere publică pe marginea subiectelor care contează pentru România și Europa următorilor cinci ani. Vorbim despre ambiții politice mici în loc să vorbim despre măsuri de combatere a fenomenului șomajului în rândul tinerilor, vorbim despre lupte politice în Guvern și Parlament în loc să vorbim despre restabilirea echilibrului în sistemul de pensii.

Asigurarea creșterii economice este pe ultimul loc în lista de priorități care se discută în spațiul public și, în opinia mea, vom realiza nevoia de dezbatere publică asupra măsurilor economice și sociale numai după ce va fi prea târziu.

România a depășit o perioadă neagră pentru ceea ce înseamnă economie și nivel de trai. Între anii 2008 și 2012 criza economico-financiară a îndatorat România cu peste 20 de miliarde de euro, dând frâu liber măsurilor de austeritate care au înghețat creșterea economică și au pus milioane de români în situații economice dificile.

Nu trebuie să uităm de tăierile peste noapte ale veniturilor bugetarilor cu 25% și de impozitarea pensiilor cu 5,5%. Nu trebuie să uităm de criza locurilor de muncă pe care România a traversat-o, de criza imobiliară și de criza bancară care, timp de patru ani, s-a adâncit foarte mult. Sumele creditelor restante la bănci au crescut de 10 ori din 2008 până în 2012 și, cu toate acestea, la doi ani după începutul sfârșitului crizei, România nu are un sistem de pensii stabil, nu are un sector public puternic, nu are o fiscalitate relaxată care să permită dezvoltarea IMM-urilor și a clasei de mijloc.

Putem reveni la creșterea economică care să aducă bunăstarea în casele românilor sau ducem o politică mascată de austeritate prin suprataxare? Care este politica de creare de locuri de muncă noi în România? Care este strategia de reducere a evaziunii fiscale din toate sectoarele sectorului privat, pe care Ministerul Finanțelor ar trebui să o implementeze pentru creșterea veniturilor la bugetul de stat și, implicit, la bugetul de pensii și de salarii? Este firesc să avem răspunsurile la aceste întrebări, mai ales atunci când campania electorală este în pregătire, dar, din păcate, răspunsurile par să fie încă necunoscute.

Reorganizarea ANAF, anunțată de fiecare dintre ultimele două guvernări, nu a ajutat defel eforturilor de creștere a ratei de colectare din TVA și alte taxe. Veniturile statului din colectarea de TVA au scăzut continuu din 2008 până în 2012. Cu toate acestea, deficitul este ținut încă sub control, sub 3%, în timp ce creșterea economică se apropie de 3% în 2013, dar problema este că aceste cifre rămân doar pe hârtie și nu se regăsesc în buzunarele românilor.