Costache Mircea

„Ce-ați făcut cu Țara?”

Voi, păpușari păpușăriți, ce-ați făcut cu Țara?! Ce le-ați făcut românilor de i-ați dezumanizat în halul ăsta? Cum ați reușit să-i aduceți în stare de atâta lașitate, încât după cei 18 ani de dresaj și abrutizare i-ați depersonalizat și le-ați anulat orice sentiment de mândrie și de demnitate umană? Cum i-ați adus pe oamenii satelor care nu au mai scris de la armată să ceară pixuri, cum i-ați determinat să se calce în picioare după sacoșe goale, să se arunce în praful drumului după chibrituri sau după deodorante inscripționate cu inițialele autorilor dezastrului național? Cum de reușiți, domnilor baroni locali, să-i mai mințiți, să-i manipulați și să-i smintiți în felul ăsta? Cum nu vă crapă pingeaua obrazului să vă pozați pe panouri uriașe, lângă vile și cartiere rezidențiale, promițând dezmoșteniților sorții locuințe pentru tineret și pentru cei cu venituri mici? Se vor putea apropia vreodată tinerii căsătoriți din familiile sărace de apartamentele acelea de sute de mii de euro?

Cum de puteți voi, holbați batracieni aculturali și haidamaci buimaci care ați acumulat averi imense, zeci de hectare de bălți, podgorii, livezi, sute de hectare de păduri și de terenuri fertile, restaurante și vile, să mai cereți votul acelora pe care i-ați spoliat, i-ați sclavizat și abrutizat în felul acesta?! Cum puteți voi să mai sporovăiți electoral despre democrație, despre omenie, despre libertate și prosperitate tocmai voi, care vă pretați la abuzurile și la desfrâurile toate? De unde, Doamne, atâta viclenie, atâta hoție, atâta prefăcătorie? Unde vă veți opri, voi, canalii abjecte, din crimele voastre perfecte? Cum și când vor reveni românii la demnitatea, la curățenia și la cumințenia lor de altădată? Cum de mai pot fi ei azi târâți la urne să pună ștampile pe tentaculele caracatiței mafiei care ne-a ruinat țara și viața?

Cum pot ei, românii, să se dea mereu tot pe mâna murdară de furturi, de crime financiare, cum pot ei, după atâția ani, să se lase din nou în voia valurilor distrugătoare? Ce blestem ispășim? Cum de mai supraviețuim? Când se va termina acest coșmar? Când vom redeveni noi harnici, cinstiți și demni, când vom fi români iar? Când vom vedea cu ochii noștri, când vom gândi cu capul nostru care ne este rostul?