Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·17 iunie 2014
Informare · informare
Sanda Maria Ardeleanu
Discurs
„Ce au adus doi ani de guvernare PSD în educație?”
În martie 2014, începeam una din declarațiile mele politice readucând în atenția colegilor parlamentari unul dintre crezurile mele, și anume că educația rămâne bunul cel mai de preț al unui stat. Am continuat ideea mea făcând referire cu tristețe la rezultatele elevilor români la examene, la rata abandonului școlar, la rata șomajului în rândul tinerilor absolvenți, la nenumăratele acte de violență din școli, inclusiv cele desfășurate sub ochii cadrelor didactice resemnate, la numărul dramatic de mare al cazurilor de eleve minore care rămân însărcinate, la numărul scăzut al copiilor romi care termină o școală, considerând, la acea dată, că toate aceste aspecte ne arată că nu suntem pe un drum bun și ar trebui să constituie factori care să ne împiedice să luăm orice măsură care ar putea îngrădi în vreun fel accesul la educație.
Mă simt acum datoare să completez această radiografie a stării învățământului românesc și cu alte aspecte care nu pot fi ignorate, idei care au apărut pe buzele guvernanților, într-o formă sau alta, în cei doi ani de guvernare PSD, și care au fost cu bună știință amânate sau tratate cu superficialitate:
– Încurajarea politizării școlilor și universităților. Deși depolitizarea a fost una din temele tratate de ministrul educației, Remus Pricopie, în dialogul cu presa și parlamentarii, nici până astăzi, în doi ani de guvernare, nu s-au organizat concursuri pentru ocuparea posturilor de directori de școli. Nu trebuie să uităm nici de OUG nr. 92/2012, prin care este scoasă din LEN nr. 1/2011 incompatibilitatea rector–parlamentar.
– Lipsa finanțării pentru cele 1.400 de obiective de investiții din unitățile de învățământ. Aici putem pur și simplu menționa nerespectarea LEN nr. 1/2011 prin nealocarea a 6% din PIB pentru educație, ceea ce a dus la o subfinanțare distrugătoare pentru sistemul de învățământ. Una dintre cele mai grave consecințe ale acestei subfinanțări este numărul îngrijorător de mare de școli neautorizate sanitar la fiecare început de an școlar.
– Amânarea punerii în aplicare a prevederilor legale privind contul pentru educație permanentă, conform alin. (7) al art. 356 din LEN nr. 1/2011. Potrivit acestui articol, statul este obligat să sprijine dreptul la învățare pe tot parcursul vieții prin acordarea echivalentului în lei a 500 de euro.
– Respingerea programelor „After-school” și generalizarea cabinetelor psihopedagogice, cu toate că programul „After-school” a constituit, pe bună dreptate, una dintre temele predilecte ale candidaților în timpul campaniei pentru alegerile parlamentare desfășurată în 2012 și în urma căreia PSD a obținut o generoasă majoritate în Parlamentul României. Din nou LEN nr. 1/2011, care garantează accesul copiilor la educație, nu este respectată, așa cum nu este respectat nici dreptul la muncă al părinților.
– Anularea prevederilor prin care clasa a IX-a ar fi trecut la învățământul gimnazial începând cu anul 2016. Această măsură aruncă la coș o lege a educației care reface școala profesională românească și, astfel, creează o importantă pârghie în combaterea abandonului școlar. Să nu uităm nici de ratarea de către România a țintei privind abandonul școlar în 2014.