Constantin Faina

## „Ce este de făcut?!”

Zilele trecute, Ministerul Educației și Cercetării a dat înapoi la rectificarea bugetară peste 130 milioane de euro. Ca să nu rămână mai prejos, Casa Națională de Asigurări de Sănătate lasă nefolosite câteva sute de milioane de euro, mai exact 330 milioane euro. Tot în această perioadă, datoriile primelor 10 companii de stat la bugetul general consolidat totalizau la sfârșitul trimestrului III 1,39 miliarde euro.

Restanțele firmelor din topul datornicilor sunt concentrate la bugetul de pensii (55% din total, adică 766 milioane euro), acestea fiind urmate de cele de la bugetul de stat (34% bugetul de șomaj și cel de sănătate). Acestea sunt plățile restante la bugetul de stat, pensii (asigurări sociale de stat), sănătate și șomaj, așa cum figurează la A.N.A.F. Pe baza unei practici mai vechi, probabil Guvernul va interveni „autoritar” și unele companii de stat vor fi „iertate” și li se vor șterge datoriile, altele vor fi executate silit, iar pentru unele se vor găsi noi posibilități de înlesniri la plată.

Dar de ce Ministerul Educației și Cercetării nu cheltuiește banii prevăzuți în buget, prezentând o scuză de genul „primarii nu au fost în stare să folosească sumele alocate”, care nu folosește nimănui?! Baza materială lasă de dorit, unele unități de învățământ nu au autorizații de funcționare din această cauză și, cu toate acestea, în acest an, educația nu a reușit să cheltuiască sumele alocate, fiind pentru prima

dată nevoită să dea înapoi la rectificarea bugetară, după ce până acum era beneficiara suplimentărilor apărute cu ocazia rectificărilor.

În condițiile în care programele de modernizare a spitalelor din țară întârzie să apară, bugetul asigurărilor de sănătate este în excedent cu 330 milioane euro, 50% din cheltuielile din sănătate vizează unitățile sanitare cu paturi, iar diferența vizează medicamentele compensate și gratuite, asistența medicală în ambulatoriu, programe naționale de sănătate, asistența socială, și doar 2,94% spre servicii de urgență prespitalicești, și totuși se înregistrează excedent, în pofida stării deplorabile a spitalelor, a epuizării plafonului la farmacii și a sistemului de plată a personalului sanitar, care se menține sub nivelul mediu din economie.

Se impune în mod firesc întrebarea: ce este de făcut? O vorbă românească spune „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă!”