Ioan Cristian Chirteș

„Ce facem cu învățământul vocațional?”

De mai mulți ani vorbim despre o reformă reală a învățământului. Eu nu sunt de specialitate profesor, însă cred că orice învățământ modern ar trebui să se desfășoare după un plan, cât mai riguros posibil, care să respecte nevoile reale ale societății. Cred că atunci când se elaborează un asemenea plan, solicitările inspectoratelor școlare, solicitările unităților de învățământ în primul rând, ar trebui să fie factorul determinant în stabilirea numărului de ore alocate, și mai ales a numărului de locuri pe clase.

Ca deputat ales în Circumscripția electorală nr. 28, am purtat săptămâna trecută mai multe discuții cu cei de la Inspectoratul Școlar Județean Mureș, cu directorii unor școli și, bineînțeles, cu părinții care doresc să-și trimită copiii la școlile de arte sau la clasele cu profil sportiv. Nu ascund faptul că toate aceste discuții pe care le-am inițiat în acest sens au pornit de la solicitările exprese ale părinților care, în cadrul mai multor audiențe la cabinetul parlamentar, mi-au ridicat această chestiune. În urma acestor discuții, am detașat o serie de concluzii. Astfel, Inspectoratul Școlar Județean Mureș a solicitat Ministerului Educației un număr de 941 de locuri pentru clasele I–IV, profilul arte, iar ministerul a aprobat 467 de locuri. Pentru învățământul sportiv, Inspectoratul Școlar Mureș a solicitat 1.412 locuri, primind doar 1.100. Pentru programul „A Doua Șansă”, pentru județul Mureș s-au solicitat 109 locuri la clasele I–IV și s-au acordat 75; din 114 locuri solicitate la clasele V–VIII, au fost aprobate 60 de locuri. Situația e hilară, mai ales că discutăm despre solicitările directe ale unităților de învățământ. Multe dintre aceste unități – vorbesc de cele care au clase sportive și de arte – nu au primit până la această oră numărul de locuri atribuite pe aceste profile prin planulcadru. Problema este însă și mai complicată. Clasele din învățământul vocațional care nu au precizat încă numărul de locuri sunt cele de început de ciclu, ca de pildă clasa a V-a.

Or, atunci când a ieșit o clasă a VIII-a și numărul de locuri pentru clasa a V-a nu a fost stabilit sau, mai grav, nu s-au alocat locuri în planul de școlarizare pentru această clasă pregătitoare, a V-a, e limpede că urmează fie o diminuare dramatică a activității, fie chiar desființarea.

Am să vă dau un exemplu cât se poate simplu: Reghinul este considerat „orașul viorilor”, fiind unul dintre orașele cu un potențial artistic și cultural de excepție. Cu toate că Reghinul este recunoscut pe plan mondial pentru instrumentele care se fabrică aici, prima afectată de fenomenul arătat mai sus este Școala de Muzică. Același lucru se întâmplă și la Sighișoara cu Școala de Arte, o unitate care a făcut performanță în domeniu, având elevi care au obținut mai multe premii naționale și internaționale. Am dat doar două exemple. Din câte am înțeles, situația este generală în toată țara, iar județul Mureș nu este un caz singular. Întrebările sunt multe și necesită, zic eu, o rezolvare cât mai rațională și mai urgentă, mai ales că starea de nemulțumire a profesorilor și părinților este din ce în ce mai vizibilă. Ce facem cu profesorii care își pierd orele la catedră, mulți dintre ei specializați pe anumite discipline foarte valoroase și de ale căror competențe avem atâta nevoie? Ce facem cu învățământul vocațional? Vrem să îl desființăm? Ce facem cu acei elevi care au aptitudini speciale și care nu își pot urma vocația pur și simplu pentru că nu vor mai exista locuri în școlile de arte și în clasele cu profil sportiv?