Petru Movilă

„Ce fel de piesă se joacă la Teatrul Național?”

Altădată emblemă de necontestat a vieții culturale a Iașiului și a țării, Teatrul Național trăiește astăzi zile dintre cele mai negre. De zece ani, ieșenii privesc cu oroare cum, înconjurată din toate părțile de schele ruginite, se degradează una dintre clădirile simbol ale orașului. Pe vremuri, aici se întreceau în roluri meșteșugite și în aplauzele răsunătoare ale publicului monștrii sacri ai teatrului românesc.

Culmea e faptul că există fonduri suficiente pentru reabilitarea acestui monument istoric. Încă din 2006, Teatrului Național i-a fost alocată suma de 6 milioane de euro, împrumutată de statul român de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

Dar nici un leu din acești bani nu a fost încă folosit. Birocrația și interese obscure sufocă orice fel de intenție bună. Astfel, nici până astăzi nu a fost stabilită firma ce va avea dreptul să reabiliteze clădirea Teatrului Național.

Din nefericire, orice fel de tergiversare riscă să compromită toate eforturile de refacere a prestigiului acestui sălaș de cultură.

În cazul Teatrului Național din Iași, limita de finalizare a lucrărilor de reabilitare este iulie 2010. După această dată, banii de la BERD nu vor mai putea fi folosiți. Și chiar dacă unii oficiali din Ministerul Culturii vorbesc despre o prelungire cu un an a termenului limită, este greu de crezut că în doar doi ani se poate încheia o lucrare care necesită enorm de multă migală. Se știe că o oricât de mică eroare în procesul de refacere a sălii principale poate afecta extraordinara și celebra acustică a sălii.

Nu știu cine este regizorul acestei piese îngrozitor de proaste care se joacă de zece ani la Teatrul Național din Iași. Știu doar că ieșenii, fie ei din loji ori din galerie, s-au săturat de prestația sub orice critică a „actorilor”. E timpul ca actualul ministru al culturii să bată gongul final.

Că ne place sau nu, suntem conștienți că presa este cu ochii ațintiți asupra oamenilor politici. Un purtător de cuvânt, și cu atât mai mult Rareș Niculescu, o persoană cu o vastă experiență, trebuia să cunoască acest lucru. Dar și mai mult m-a contrariat, ca să nu spun dezamăgit, atitudinea purtătorului de cuvânt al Guvernului față de reprezentanții Jandarmeriei. Primele sale declarații legate de incidentul de la Cluj au fost de fapt acuze la adresa jandarmilor. A și spus, de altfel, că va formula plângere penală pentru abuz în funcție împotriva echipei de jandarmi. O atitudine destul de bizară, având în vedere că Niculescu reprezintă Executivul, și jandarmii sunt parte din acest Executiv. Deci sunt în aceeași echipă.

Nu doresc să judec vinovății sau nevinovății. Vreau să spun doar că starea de fapt nu mi se pare normală, indiferent cine este vinovat. Consider că în primul rând Rareș Niculescu trebuia să evite situațiile care să degenereze în astfel de incidente. Mai cu seamă că a fost decorat de președintele Traian Băsescu cu Ordinul „Bărbăție și Credințăˮ — cel mai important ordin militar pe timp de pace.