George Ionuț Dumitrică

„Ce mai înseamnă Constituția pentru Președintele țării?” Deși Constituția țării ar trebui să fie, pentru cel mai înalt om în stat, președintele, literă de lege, de neabătut cu niciun milimetru, indiferent de interesele politice, domnul Băsescu ne demonstrează, încă o dată, dacă mai era cazul, că dumnealui nu dă doi bani pe Legea fundamentală.

Art. 61 alin. (1) din Constituția României stipulează foarte limpede: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”. Dar președintele Băsescu înțelege, în maniera sa originală, să respecte doar propriile legi inventate și permanent îmbunătățite, de vreo șapte ani încoace!

Astfel, domnul președinte găsește de cuviință în aceste zile să arunce vina neadoptării legilor Guvernului său, perfect incompetent pe toate planurile, pe întreg Senatul României, deși pata se află numai pe obrazul chiulangiilor din propriul său partid.

Și ca lucrurile să fie simplificate fără bătaie de cap, dumnealui îndeamnă Guvernul Boc să iasă, din nou, la atacul democrației și să-și angajeze urgent, a „n”-a oară, răspunderea în Parlament pe o mulțime de legi importante: „Legile privind reforma sănătății, asistența socială și numirile de judecători la ÎCCJ vor fi adoptate prin asumarea răspunderii, pentru că s-a dovedit că nu pot fi trecute prin Parlament”.

Cu alte cuvinte, haideți, domnilor, să punem din nou lacătul pe forul legislativ, dacă noi nu avem destule voturi la îndemână sau nu le mai putem controla, astfel încât să mai facem ce vrem, prin ridicarea la foc automat a mâinilor parlamentarilor din Coaliție!

După părerea președintelui și a echipei sale executive, Parlamentul nu are niciun drept să-și îndeplinească rolul suprem. Opoziția nu are voie să facă opoziție parlamentară, iar parlamentarii nu trebuie să dezbată și să aprobe sau nu legi, ci doar trebuie să contemple plimbările guvernelor Boc, cu pachetele de legi sub braț, prin plenul Parlamentului!

În orice țară democratică, Parlamentul este stâlpul democrației, și această instituție are, oriunde în altă parte, numai în România anilor Băsescu nu, perfect stabilit rolul legislativ, iar activitatea de legiferare, prin dezbatere și vot, reprezintă, pentru acele țări unde normalitatea mai există încă, esența legalității.

Dar domnul Băsescu n-are nicio legătură cu statul de drept și cu respectarea rolului instituțiilor statului. Dacă a dat ordin partidelor din ograda sa să racoleze în forță tot ce prind la înghesuială, iar efectul acestui mod represiv și nedemn de a face politică nu a dat roadele scontate, dumnealui a trecut la o altă variantă, cea a impunerii dorințelor sale pe banda rulantă a Guvernului Boc și învinovățirea altora, pentru neputința partidului său preferat.

Cam așa înțelege președintele-premier democrația: nu v-ați executat, vă execut eu, în doi timpi, fără să aveți dreptul să spuneți măcar o frază!