Laurențiu Nistor

## „Ce o avea Europa cu noi?”

Apreciem faptul că una dintre preocupările demnitarilor europeni o reprezintă protecția minorităților. Chiar și în cazul nostru, una dintre primele cerințe pentru aderarea la UE a fost abrogarea faimosului articol 200 din Codul penal, referitor la homosexualitate. Apoi, rând pe rând, am fost îndrumați, dacă ne aducem aminte, de către Recomandarea 1201, să ne purtăm cu mănuși cu minoritățile etnice, în speță cu cea maghiară, care, iată, abia a așteptat un imbold ca să ne calce-n cizme, și că discriminarea pozitivă e bună, adică noi, majoritatea românilor, la noi acasă, să avem drepturi mai puține decât minoritatea, ar fi perfect...

Și tot așa, rând pe rând, tot soiul de minorități, stabilite pe cele mai ciudate criterii, chiar dacă este vorba despre vicii, au fost încurajate să se manifeste și să se dezvolte. Ei, în schimb, când a venit vorba să fim noi o minoritate pe care Europa cea indulgentă să o accepte măcar cu aceeași ușurință cu care și noi am acceptat să înghițim „broaștele” (cum ar spune Ioan Oltean) pe care ni le-a îndesat pe gât, a început punerea de bariere după bariere și peste bariere...

Dacă a fost vorba să jumulească economia românească, a fost bine. Când, ca o consecință directă, imediată, cetățenii sărăciți au plecat în Europa să-și găsească de muncă, n-a mai fost bine. Ba s-au impus bariere, ba, sub pretextul că fac probleme, ne-au trimis cetățenii acasă... Atunci n-a mai contat că acei returnați erau, de exemplu, minoritate romă. S-a spus: românii și au fost trimiși înapoi, în sărăcie, boli și mizerie. Am trimis noi în Ungaria vreun „stegar” cu cetățenie de dincolo? Nici măcar ambasadorul! Dacă se întâmplă să fie ceva rău în Franța, nu sunt de vină magrebienii, care fac mari probleme, dar acestea deja nu mai sunt popularizate, ci românii! Dacă e ceva rău în Anglia, de vină sunt românii, nu pakistanezii, care sunt, iarăși, o problemă veche a Marii Britanii. Dacă se întâmplă vreo prostie în Germania, nu se mai uită nimeni urât la vreun kurd, care sunt cunoscuți ca vechi făcători de belele, ci toți își ațintesc privirile pe români!

Da, recunoaștem, avem și noi oile noastre negre, ne-ar bate Dumnezeu să nu recunoaștem, însă cum rămâne cu drepturile și cu discriminările pozitive cu care ne băteau europenii la cap toată ziua?

Am investit masiv banii noștri în apărarea fruntariilor Europei, în timp ce banii europeni luau drumul înapoi, prin firmele germane. A fost bine! Am fost mereu, de-a lungul istoriei noastre, scutul de apărare al Europei, dar niciodată nu ni s-au recunoscut eforturile! Până și din partea turcilor, pe care i-am oprit mereu din drumul lor victorios către „pristolul de la Roma”, am avut mai multă apreciere decât din partea Europei papistașe!

Pentru că suntem ortodocși, am avut parte întotdeauna de discriminare, mai camuflată ori mai pe față. Să ne amintim: când a fost vorba să aderăm, fostele țări comuniste, la Uniunea Europeană, țările catolice au format Grupul de la Vișegrad, cărora le-a fost facilitată rapid intrarea și în UE și în Spațiul Schengen, în schimb România a fost pusă „la pachet” cu Bulgaria, ca, în caz că face vreuna progrese, să o tragă în jos cealaltă... Care sunt țările de pe continentul nostru ce sunt mai oropsite de către o Uniune Europeană catolică? Păi, haideți să vedem...