Eugen Constantin Uricec

„Ce punem în locul industriei? O industrie modernă!” Zilele trecute, guvernatorul Băncii Naționale a României, domnul Mugur Isărescu, își exprima o opinie personală în legătură cu restructurarea sectorului industrial din România după 1990. Potrivit Domniei Sale, după ce România a optat definitiv pentru economia de piață, mai bine de jumătate din industria românească trebuia închisă sau restructurată. Tot Domnia Sa preciza că, dincolo de zgomotul electoral, în România, astăzi, se produce o reindustrializare cu pași repezi a economiei.

Sunt de acord, în cea mai mare parte, cu afirmațiile domnului Isărescu. Mai mult, aș adăuga că nu doar 50% din industrie, ci aproape 90% din industria românească la momentul 1990 nu mai corespundea unui criteriu fundamental în economia contemporană – competitivitatea. Industria anilor ’80, puternic energofagă, cu productivități ale muncii la 15–20% din media europeană, cu tehnologii și know-how din anii ’60 sau ’70, nu mai putea fi competitivă decât, poate, în relația cu piețele din Orientul Mijlociu sau Africa Centrală, în niciun caz competitivă cu exigențele europene, americane sau sud-est asiatice. Cu toate acestea, 90% din industria anilor ’90 nu putea fi nici închisă și nici restructurată. Nu putea fi închisă din pricina sutelor de mii de angajați care lucrau în această industrie perimată, pentru care nu existau alternative de încadrare în muncă. Industria nu putea fi nici restructurată, în absența resurselor financiare ale statului român. Anii ’90 au reprezentat o epocă dificilă a tranziției românești la economia de piață, însă consider că ceea ce trebuie să ne preocupe astăzi, în mod real, sunt anii care vor urma.

E drept, economia României se reindustrializează în prezent pe segmente și domenii de competitivitate, grație investitorilor străini, care au „mirosit” atuurile economiei românești și știu că România poate să ocupe un loc între statele care au înregistrat „miracole economice”. Deja România se detașează în Uniunea Europeană ca unul dintre cei mai puternici producători de autoturisme și subansamble pentru autoturisme produse de mărci de renume. De industria textilă românească se tem industriile textile europene și au și de ce: calitate superioară, preț mai mic. Tinerii care creează în România pentru tot globul cele mai importante și inovative software-uri din lume și care au adus în România toate transnaționalele de profil sunt deja brandul nostru comercial de țară. Laminoarele, unele segmente ale producției alimentare, construcția de utilaje sunt alte domenii industriale care se ancorează puternic, independent, cu picioarele pe terenul competitivității, avertizează tot mai puternic piețele: Atenție! Vin românii!

Contribuția de 2,3% pe care industria a avut-o la creșterea economică de 3,5% din anul 2013 trebuie să ne bucure enorm. Este dovada unei creșteri economice sustenabile. Cu toate acestea, nu trebuie să cădem în beția statisticii, ci trebuie să fim realiști și vigilenți pentru că piețele internaționale nu stau nicidecum pe loc și asistăm la evoluția industriei românești. Concurența contraatacă zi de zi, ceas de ceas.