Cristina Nichita

„Ce rămâne după 8 Martie?”

Toată lumea este de acord că începutul primăverii ne aparține nouă, femeilor. 1 Martie, 8 Martie și Babele sunt sărbători plasate sub semnul feminității și noi suntem copleșite cu flori și declarații de iubire, de devotament și de recunoaștere a multiplelor noastre calități. Această splendidă primă decadă a Mărțișorului se sfârșește și fiecare dintre noi redevine o mamă îngrijorată, o gospodină ocupată cu menajul, o profesionistă stresată, o soție atentă, toate în același timp. Și nu am menționat decât principalele atribuții care, îndeobște, ne revin și despre care nimeni nu prea mai vorbește până la următorul 1 martie, la fel cum nimeni nu pomenește, decât cu jumătate de gură, despre discrepanțele salariale dintre bărbați și femei, la fel cum, în trecutul nu prea îndepărtat, guvernele Băsescu–PDL au tăiat alocațiile mamelor cu copii mici și chiar trusoul bebelușilor – totul, firește, în numele marii lor aprecieri pentru femei sau, mai bine zis, pentru vreo două-trei femei bine antrenate și susținute politic. Restul erau taxate în bătaie de joc drept „mămicuțe care umpluseră țărișoara cu bebeluși”.

Problema noastră, a social-democratelor, este că nu mai vrem nici festivism ipocrit, nici dispreț cras. Organizația femeilor social-democrate propune formațiunilor politice reprezentate în Parlament „Pactul pentru demnitatea femeii”, o înțelegere asumată pentru devenirea și statutul femeilor din țara noastră. Prin acest pact, dorim să atingem niște obiective foarte importante nu numai pentru femei, ci pentru întreaga societate, care trebuie să își însușească corectitudinea tratamentului echitabil al româncelor.

Atragem astfel atenția asupra unui aspect anacronic, periculos și dezechilibrat care subzistă în societatea românească: discriminarea femeilor. Nu găsim nicio consolare în bifarea festivistă a Zilei internaționale a femeii. Dorim ca fiecare zi să fie o mică sărbătoare, de fapt, o sărbătoare a normalității. În această ordine de idei, ordinea normalității, a solidarității și a sprijinului asumat, am organizat joi, 5 martie, la Iași, cea de-a treia gală „Modele feminine”, în care le-am premiat pe ieșencele care duc o viață normală, obișnuită, reușind totuși să fie reprezentative pentru locul pe care îl ocupă în societate, reprezentative și exemplare. Astfel, au primit trofeul de „Model feminin” o mamă, o pensionară, o profesoară, o doctoriță, o jurnalistă, o antreprenoare, o elevă, o activistă în domeniul voluntariatului, o femeie de etnie romă și o personalitate a vieții artistice pe care am numit-o „ambasadoarea culturală a Iașilor”.

Vorbesc despre o gală în care sunt premiate modele de viață, modele umane demne de a fi urmate. Toate aceste doamne au un trai obișnuit, lipsit de ostentație, de lux îndoielnic și de publicitate jenantă. Sunt normale, ies în evidență prin dăruirea lor, prin seriozitatea lor și prin bunulgust al existenței lor discrete și active. Sunt normale și, prin aceasta, devin iconice. Aceste femei sunt tipul de om care ne reprezintă. Ne propunem ca, în anii ce vin, să obținem recunoașterea publică plenară a aceea ce de fapt suntem: româncele secolului XXI.