Corneliu Bichineț

„Ce s-a ales de țara lucrului bine făcut?” Răspunsul este unul categoric: praful!

Am crezut, în urmă cu ceva ani, că domnul președinte Iohannis este original atunci când vorbea, de dimineața până seara, despre „România lucrului bine făcut”.

Nu, nu era original! Prelua de la gânditorul polonez Kotarbiński, din „Tratatul lucrului bine făcut”, prelua de la pragmatiștii americani John Dewey, William James și William Pears.

Aceștia vorbeau despre principiul pașilor mărunți, despre faptul că n-are importanță dacă o pisică este albă sau neagră, important este să prindă șoareci.

Pisicile de la noi parcă au clopoței la coadă și nu prind niciodată șoareci. Și din „țara lucrului bine făcut” a ieșit o țară dezolantă.

Vă propun un exercițiu de imaginație.

Coborâți în orice oraș din România, chiar și în cele lăudate, într-o gară sau, și mai rău, într-o autogară. Veți vedea mormane de gunoi, aurolaci, cerșetori, oameni beți, mizerie, dezastru.

Dacă vă vine în minte să lăsați mașina personală în gară sau în autogară, într-un spațiu de parcare, aveți toate șansele ca s-o luați a doua zi fără roți sau pur și simplu deteriorată.

Dacă mergeți cu mijloacele de transport în comun undeva în oraș, veți vedea aceeași atmosferă tristă și în autobuze. Coborând în piață, în orice piață din România, veți vedea cum mișună speculanții.

Dacă aveți interes să intrați într-o școală, veți vedea figurile vesele ale copiilor, care, în naivitatea lor, se amăgesc că totul este bine. Și nu este, pentru că orice ministru al învățământului din România a vrut să trântească câte o reformă înainte de a face învățământ. Bineînțeles, actualul ministru al învățământului, la al cincilea tur, încearcă acum să facă țăndări ce a mai rămas din sistemul de învățământ.

Dacă mergeți nu la piață, nu la școală, ci în cimitirul orașului, veți vedea delăsare, cruci dărâmate, vandalizate și, atunci, te întrebi ce s-a ales din țara lucrului bine făcut.

Eu cred că un reviriment moral, care nu depinde de guverne, ci de un sistem educativ și instructiv românesc profund, e necesar acum mai mult decât în alte ocazii. Încât la final ce-aș putea să spun? România, te iubesc! Corneliu Bichineț, PMP, Vaslui. Vă mulțumesc.