Laurențiu Nistor

## „Ce-și face omul cu gura lui...”

Din ce în ce mai penibilă devine situația în tabăra conducerii peneliste, iar proaspăt-creatul liberal din primarul de Sibiu al forumului german se dovedește total lipsit de harul discursului, atât de necesar unui politician de calitate, mai ales care are și pretenția să devină președintele unei țări atât de vorbărețe ca România. Poate că o fi bun la sforării, la dat cu scaunul funcției în capul oponenților săi, la excluderea din PNL a celor care au neinspirația de a-i spune adevărul în față ori să-și exprime opțiuni contrare intereselor pe care acesta le urmărește, însă când deschide gura primarul Sibiului sar așchii și se scorojesc pereții. Că este expert în platitudini și că discursul său strălucește prin absența ideilor, nu este o noutate. Chiar dacă ar reuși să emită niște idei, până ar termina ce ar avea de spus, modul în care le-ar expune ar împărți auditoriul în două: cei care ar adormi instant, ca ness-ul, și cei care ar lua-o la sănătoasa în timp util, căci, nu-i așa?, fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă...

Din păcate pentru el, Iohannis se încăpățânează să nu recurgă la purtătorul de cuvânt al PNL. Nu este o variantă grozavă, după câte a putut observa toată lumea, însă indiferent cât de tare ar enerva oamenii, cărătorul de palavre se descurcă mult mai bine decât șeful interimar al PNL. Asta așa, ca o chestiune de imagine, că în politică cică este destul de importantă imaginea...

Acela pe care o parte mai zglobie a mass-mediei îl alintă cu apelativul „Claun Iohannis” s-a apucat însă să spună despre cei care au participat la întrunirea organizată de senatorul Tăriceanu că sunt niște „frustrați” care nu-și găsesc locul.

Păi, domnule aspirant la Președinția României, cu onoare vă aduc la cunoștință că, dacă ne luăm după dicționarul limbii române, „a frustra” înseamnă „a lipsi pe cineva de un drept sau de un bun legitim; a păgubi, a înșela”! Logica elementară, nebăsistă, ne spune că dacă respectivii sunt niște frustrați, înseamnă că sunt niște oameni lipsiți de un drept al lor legitim, care au fost înșelați. Aceeași logică elementară, aplicând „lema cleștelui” din matematică, demonstrează că, dacă au trecut în tabăra lui Tăriceanu pentru că sunt frustrați, înseamnă că actuala conducere a PNL este cea care i-a înșelat, cea care îi lipsește de niște drepturi legitime ale lor. Asta se întâmplă când nu stăpânești bine limba țării tale de baștină: te trădează când ți-e lumea mai dragă. Sau, cum se mai zice prin români: „gura păcătosului adevăr grăiește”...

Oricum: ce se întâmplă la PNL nu este nici o chestiune liberală, nici democratică, însă este o problemă națională, căci se discută despre dispariția liberalismului politic românesc. Probabil de aceea se vrea fuzionarea PNL cu PDL, pentru că aceste comportamente sunt din ce în ce mai mult asemănătoare, indiferența față de voința alegătorilor e comună și din ce în ce mai acută, interesele personale și de gașcă sunt cele predominante și încep să coincidă, iar doctrina ori promisiunile electorale au devenit simple cuvinte cu care doar să se justifice unele sau altele dintre acțiunile politicienilor din ambele partide.