Ovidiu Cristian Iane

„Ceea ce ar putea deveni o confuzie majoră și gravă la nivel național: regionalizare – enclavizare – pauperizare”

Azi, Guvernul își asumă în fața Parlamentului României Proiectul de lege privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competențe exercitate de unele ministere și organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și a unor măsuri de reformă privind administrația publică, un proces capital pentru noua direcție în care România se va îndrepta din acest moment înainte.

La nivel european, România se află printre ultimele state partenere ale Uniunii Europene, păstrând în aspectul său de organizare administrativ-teritorială și în formula sa financiară națională un model depășit și învechit.

A venit momentul ca, odată cu schimbarea și regândirea Constituției țării, un act organic fundamental de la care pornește orice perspectivă de reorganizare teritorialadministrativă, să ne asumăm și regândirea unor aspecte cum ar fi cel financiar, economic, cetățenesc și, nu în ultimul rând, cel de parteneriat extern al României.

Nu putem spune că este un moment pe care să îl tratăm cu lejeritate sau cu inconsecvență, dimpotrivă, este unul dintre cele mai importante momente în etapa politică pe care o desfășurăm acum cu toții, atât la nivelul Parlamentului, cât și al Guvernului și, nu în ultimul rând, la nivelul actualei administrații locale.

Unul dintre aspectele pe care le consider demne de semnalat ca fiind de o maximă importanță în cadrul procesului de descentralizare și al aceluia de regionalizare îl constituie o viziune corectă asupra a ceea ce înseamnă în realitate și cu certitudine regionalizarea.

Unii, cei mai puțin înclinați spre a privi corect și benefic aspectul regionalizării și al reorganizării administrativteritoriale, au avut tendința, de-a lungul timpului, să confunde refacerea regiunilor istorice ale țării cu enclavizarea unor regiuni din corpul țării-mamă.

Ca cetățeni ai României, trebuie să avem o percepție corectă și o atitudine cetățenească de înaltă ținută morală, mai ales într-un asemenea moment, deoarece orice tendință de distorsionare a unor noțiuni fundamentale prevăzute în Constituția țării, interpretate arbitrar în funcție de interesele financiare, sociale, dar și politice, nu fac altceva decât să ducă la o îngreunare artificială a acestui imperios proces.

Trebuie să se știe că nu este posibilă enclavizarea, așa cum nu este posibil să tratăm cu superficialitate, cu lipsă de maturitate și de profesionalism, fie el și politic, factori dintre cei mai importanți cum sunt aceia ai diferențelor culturale de pe teritoriul țării, ai diferențelor de potențial economic, ai gradului de pauperizare crescut pe care îl prezintă anumite zone din țară, ai zonelor cu risc crescut în privința dezastrelor naturale, și cred că știm cu toții acele zone în care avem de-a face cu inundații, alunecări de teren, secetă etc.