„Cel mai de preț din tot capitalul este acela investit în ființa umană”
„Cel mai de preț din tot capitalul este acela investit în ființa umană.” Este fraza celebră a lui Alfred Marshall în lucrarea „Principiile economiei” (1890).
Este și fraza cu care îmi încep această declarație politică, căci de acest capital uman depind, mai mult decât de orice altceva, avuția noastră și avuția generațiilor viitoare.
Drept urmare, formarea capitalului uman trebuie să fie o prioritate și să beneficieze de toată atenția decidenților politici, a partenerilor sociali și a investitorilor privați.
Această declarație reflectă atenția pe care o acord în activitatea mea politică susținerii conceptului de învățare pe tot parcursul vieții, ca suport al tranziției către o economie și o societate bazate pe cunoaștere. Totodată, reflectă preocuparea mea față de dezvoltarea unui sistem structurat de formare profesională continuă, care să asigure creșterea ocupării, adaptabilitatea și mobilitatea forței de muncă și care să răspundă nevoilor companiilor de forță de muncă calificată.
Sunt convinsă că fiecare dintre dumneavoastră a auzit în diferite contexte sintagma „informația înseamnă putere”. Ei bine, facilitarea accesului adulților la informații utile privind ofertele de cursuri organizate de furnizori de formare profesională și la noutăți din acest domeniu, prin rețeaua de formare profesională, înseamnă puterea și posibilitatea de decizie asupra parcursului în carieră în mâinile oricărui român.
Implementarea acestei rețele de formare profesională, care reunește într-o singură platformă online furnizorii de
formare profesională din România, precum și organizațiile, instituțiile și indivizii care susțin învățarea pe tot parcursul vieții, este cu atât mai relevantă într-un context în care țara noastră trebuie să dezvolte un sistem de formare profesională continuă transparent și flexibil, care să aibă în vedere restructurarea economică și alinierea la piața europeană.
Din păcate, datele comparative privind participarea la formarea continuă ne situează pe ultimele locuri în Europa. Ponderea adulților participanți la formare continuă este mai mică de 2% în România, comparativ cu 12% media europeană, în timp ce procentele sunt de 38–40% în cazul țărilor nordice. Lucrurile sunt cu atât mai dureroase cu cât procentul de sub 2% reprezintă apanajul angajaților cu nivel ridicat de educație și calificare. Iar cei care lipsesc din statistică sunt tocmai aceia care au cea mai mare nevoie de formare: categoriile de angajați cu nivel redus de educație și calificare, angajații din mediul rural, angajații de peste 40 de ani.
Îngrijorarea și preocuparea pentru soluțiile de creștere a ocupării, adaptabilității și mobilității forței de muncă trebuie să prindă avânt, cu atât mai mult cu cât rata șomajului în rândul tinerilor (15–24 ani) a atins nivelul de 23,9% în trimestrul al II-lea din 2014, procent aflat în creștere accelerată în ultimii 4 ani, pornind de la 16% și ajungând la 25,7% în primul trimestru din 2014.
La 46% din media UE, PIB-ul pe cap de locuitor din România este unul dintre indicatorii care arată decalajul de dezvoltare. Printre provocările cărora țara noastră trebuie să le facă față se numără necesitatea de a crește participarea pe piața forței de muncă, îmbunătățirea competitivității globale și reforma administrației publice. Investiția în formarea profesională continuă este cheia pentru creșterea flexibilității și adaptabilității la aceste provocări, iar parteneriatul dintre autorități, societatea civilă și mediul privat în promovarea procesului de formare continuă a adulților reprezintă factorul de susținere a companiilor și indivizilor în vederea creșterii competitivității. În același timp, creșterea calității serviciilor de formare profesională continuă va avea drept consecință creșterea încrederii angajatorilor în competențele angajaților, ceea ce contribuie la creșterea mobilității forței de muncă, atât pe orizontală, cât și pe verticală, sporind, în acest fel, oportunitățile de valorificare a capitalului uman.
„România – pe ultimul loc în clasamentul european al egalității de șanse”
Egalitatea de șanse și, implicit, egalitatea de gen sunt valori fundamentale ale unui stat democratic și european, așa cum este România. Recent, Institutul European pentru Egalitate de Gen a lansat primul index european al egalității de gen. Ca de obicei când se fac astfel de statistici europene, România este pe ultimul loc cu 35,3, față de media europeană care este de 54 de puncte și față de punctajul maxim de 74,3 obținut de Danemarca. Studiul are în vedere
indicatori pe 6 domenii: muncă, bani, cunoaștere, timp, putere și sănătate.
Dacă ne uităm pe fiecare indicator în parte și comparăm diferența femei – bărbați în România, față de cea din media statelor UE, observăm ceva foarte interesant: decalajele nu sunt în interiorul României între femei și bărbați, pentru că diferențele sunt comparabile proporțional cu cele din statele UE. Diferențele care aduc România pe ultimul loc în UE în acest index al egalității de gen provin de la decalajele de dezvoltare dintre noi și restul statelor membre UE. Există însă și o serie de indicatori unde ne diferențiem de media UE prin decalajele de gen: timpul petrecut zilnic pentru îngrijirea copiilor, unde în timp ce în UE avem o tendință de apropiere a rolurilor între bărbați și femei, în România avem un decalaj foarte mare și suntem departe de ceea ce înseamnă o relație de parteneriat autentică în cupluri, și puterea politică, unde suntem la jumătate din media UE.
Totuși, există și un domeniu unde România este mult peste media europeană: indicatorul femei membre în conducerea marilor companii, 21% în România și 12% în UE. Deci, la nivelul puterii economice, ne-ar fi ușor să spunem că în România femeile recuperează rapid și au o importanță mai mare decât în celelalte state UE. Așadar, când vorbim de egalitate de șanse, trebuie să vorbim, cred eu, în primul rând de reducerea decalajelor de dezvoltare dintre România și celelalte state UE.
Prin această reducere a decalajelor vom avea o calitate a vieții mai bună, un mai bun acces la educație, venituri mai mari și implicit și viața femeilor se va îmbunătăți.
Nu putem să rămânem la nivelul abstract al discuției și să nu facem referire, de exemplu, la lipsa de șanse a femeilor și bărbaților, deopotrivă, care provin din mediul rural. Rolul nostru ca politicieni este reprezentarea intereselor tuturor cetățenilor, asigurarea că toți beneficiază de șanse egale la un nivel de trai decent, la educație, la sănătate, la ascensiune în carieră. Din această perspectivă însă, o mai bună reprezentare a femeilor în politică va asigura și o mai bună reprezentare a intereselor specifice acestora: sprijin pentru reconcilierea vieții de familie cu cariera, politici bugetare echitabile pentru domeniile feminizate de tipul educație sau sănătate, salarizare egală la muncă egală.
„Soluții pentru încurajarea tinerilor absolvenți pe piața muncii”
Una dintre problemele cele mai importante cu care se confruntă sistemul nostru social este slaba integrare a tinerilor absolvenți pe piața muncii.
Problemele de adaptabilitate a tinerilor la cerințele pieței muncii nu sunt o problemă recentă. O abordare coerentă asupra soluționării acestora presupune o întoarcere la cauze. Astfel, după 1990, sistemul educațional românesc a regresat cel puțin în două aspecte: învățământul superior nu s-a adaptat cerințelor pieței muncii, dezvoltându-se haotic, iar învățământul tehnic a ajuns aproape de desființare.
Pentru a inversa acest trend, principalul pas care trebuie făcut vizează redarea rolului de pol al cunoașterii universităților. Într-o economie tot mai integrată pieței unice europene, o economie care reclamă nevoia de competitivitate, adaptabilitate și învățare continuă, universitățile din România trebuie să inițieze parteneriate cu mediul de afaceri și cu actori internaționali pentru a crește gradul de integrare a absolvenților pe piața muncii.
Universitățile trebuie să își dezvolte structuri profesionale coerente, care să fie capabile să atragă fonduri europene puse în slujba aceluiași obiectiv de acumulare a expertizei pentru stimularea integrării absolvenților pe piața muncii. În acest mod, universitățile pot deveni punctul-cheie în promovarea unei economii bazate pe cercetare, dezvoltare și inovare, o economie în care forța de muncă este pregătită încă de pe băncile facultății să facă față rigorilor unui mediu tot mai competitiv, tot mai concurențial.
În tot acest sistem, un rol important trebuie jucat de practica din anii de facultate. Practica trebuie să devină o activitate recunoscută la adevărata valoare, care să se fundamenteze pe nevoile pieței muncii, tot în ideea parteneriatului dintre universități, zonele industriale și mediul de afaceri.
În ce privește învățământul profesional, chiar dacă până la un anumit moment a cunoscut o dezvoltare considerabilă în țara noastră, a fost abandonat odată cu avântul luat de învățământul universitar. Fenomenul a produs o supraaglomerare a pieței muncii cu tineri absolvenți de studii universitare, în special teoretice, prin contrast cu nevoile și cerințele pieței muncii. Legea educației naționale nr. 1/2011 a reintrodus ca obiectiv revalorizarea învățământului tehnic profesional.
În vederea unei mai bune adaptabilități a tinerilor la cerințele pieței muncii, cred că principala soluție este crearea unui mecanism de cooperare între mediul educațional și mediul privat.
Vă mulțumesc.
*
## „Cupoanele de la Uniunea Europeană”
Guvernul Ponta nu are niciun merit pentru faptul că 3,3 milioane de români vor primi ajutoare materiale în valoare de 128 de lei. E vorba de un program anual finanțat de Uniunea Europeană pe care Guvernul Ponta l-a transformat în instrument de propagandă electorală.
În bugetul UE 2014–2020 sunt alocate 3,8 miliarde de euro pentru Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane, care sprijină acțiunile statelor membre menite să ofere asistență materială (alimente, îmbrăcăminte și articole de uz personal), precum și asistență nematerială categoriilor celor mai defavorizate, pentru a le ajuta să se integreze mai bine în societate. Asistența materială trebuie însoțită de măsuri de incluziune socială, consiliere și sprijin pentru a le ajuta să iasă din sărăcie.
Ministerul Fondurilor Europene a publicat în consultare publică, pe 29 august, proiectul Programului Operațional Ajutorarea Persoanelor Dezavantajate 2014–2020, cu o
alocare de 442,5 de milioane de euro, din care 78 de milioane de euro contribuția de la bugetul de stat.
Ministerul Fondurilor Europene a lansat licitația pentru alimente pe mai multe loturi, la nivelul a câte două–cinci județe, respectiv pentru București–Ilfov. Firmele câștigătoare vor asigura distribuirea alimentelor la depozite la nivelul fiecărui județ din cadrul lotului respectiv. Pachetul cu alimente de bază va conține: ulei, făină, mălai, paste făinoase, zahăr, conserve de carne.
Pentru familiile cu copii din categoriile defavorizate vor fi oferite și ghiozdane, și rechizite, iar licitația va fi organizată de Ministerul Educației.
Prin HG nr. 799/2014, s-au stabilit categoriile care beneficiază de aceste ajutoare:
a) familiile și persoanele singure cărora le este stabilit, prin dispoziție scrisă a primarului, dreptul la un venit minim garantat;
b) familiile beneficiare de alocație pentru susținerea familiei;
c) șomerii care beneficiază de indemnizație de șomaj în cuantum lunar de până la 400 de lei, inclusiv, și șomerii înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene sau a municipiului București care nu beneficiază de indemnizație de șomaj;
d) pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi obținute din pensie sau, după caz, din pensii cumulate se află sub 400 de lei/lună;
e) pensionarii sistemului public de pensii beneficiari de indemnizația socială pentru pensionari al căror venit se află sub 400 de lei/lună;
f) persoanele cu handicap grav și accentuat, neinstituționalizate, adulți si copii;
g) persoanele beneficiare ale prevederilor Legii nr. 49/1991 privind acordarea de indemnizații și sporuri invalizilor, veteranilor și văduvelor de război, Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, Legii nr. 49/1999 privind pensiile IOVR, Legii nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950–1961, Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, Legii nr. 109/2005 privind instituirea indemnizației pentru activitatea de liber-profesionist a artiștilor interpreți sau executanți din România, Legii nr. 8/2006 privind instituirea
indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, Legii nr. 578/2004 privind acordarea unui ajutor lunar pentru soțul supraviețuitor, dacă nu realizează alte venituri în afară de cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, al căror cuantum cumulat se află sub 400 de lei/lună.
Totuși, România încă nu are aprobarea de la UE pentru modul în care vrem să cheltuim acești bani. Programul operațional care stabilește alocarea banilor abia a fost transmis Comisiei Europene și, până nu e aprobat de aceasta, nu vom putea primi fondurile europene, deci plătim pomana electorală de la bugetul de stat.
Miniștrii Teodorovici și Plumb ar trebui să ne răspundă la aceste întrebări:
– în primul rând, de ce în programul transmis Comisiei Europene sunt menționați 2,5 milioane de beneficiari, dar ei anunță public 3,3 milioane? Care este cifra reală a celor care au nevoie de aceste ajutoare?
– în al doilea rând, de ce acest program operațional nu are deloc în vedere măsuri proactive de diminuare a sărăciei și insistă doar pe simpla distribuire de alimente și rechizite, o soluție temporară și insuficientă?
– în al treilea rând, ce se întâmplă dacă cei de la Comisia Europeană cer modificări la modul în care sunt alocate fondurile? Dacă nu vor fi de acord doar cu distribuirea de alimente și rechizite? Dacă cer includerea altor categorii de beneficiari?
*
## „Ziua internațională a drepturilor copilului”
În data de 20 noiembrie 1989 a fost semnată Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, această zi devenind Ziua internațională a drepturilor copilului în întreaga lume.
În România, convenția a fost ratificată prin Legea nr. 18/1990, la 28 septembrie 1990. Prevederile convenției au stat la baza elaborării Legii privind protecția și promovarea drepturilor copilului, prin care se fac cunoscute drepturile și libertățile de care trebuie să se bucure fiecare copil.
În acest an, această zi a fost aniversată prin lansarea de către UNICEF a unei gale de informare cu privire la protejarea copiilor împotriva violenței.
În fiecare zi vedem din ce în ce mai multe cazuri de violență asupra copiilor. Deși avem o lege ce protejează copiii, nu avem campanii de informare a acestora cu privire la drepturile lor. Cei mai mici sunt de regulă victime ale violenței domestice și familia crede că este normal, vecinii consideră acest lucru ca fiind un lucru natural și necesar.
Nu există meserie mai importantă decât aceea de a crește și educa un copil, de a fi alături de el, sprijinindu-l să devină un adult autonom, echilibrat, responsabil, capabil să ia cele mai bune decizii pentru sine și pentru cei din jur.
Din punctul de vedere al UNICEF, una dintre principalele probleme este aceea că violența împotriva copiilor, mai ales abuzul verbal și psihologic (cum ar fi țipatul, înjosirea, amenințarea etc.), și formele de pedeapsă corporală (cum ar fi pălmuirea, tragerea de păr) sunt tolerate și chiar acceptate.
Datele UNICEF arată că, atunci când un copil face ceva greșit, prima reacție a 54% din părinți este de a ridica vocea, iar 11% din părinți pălmuiesc imediat copilul sau îl trag de păr. Violența verbală este cea mai răspândită și cea mai puțin recunoscută formă de violență, dar cu efecte la fel de puternice asupra dezvoltării copiilor, inclusiv asupra dezvoltării creierului.
Am întrebat Ministerul Muncii asupra promovării unei astfel de campanii în toamna acestui an și ceea ce mi s-a răspuns a fost că Organizația „Salvați copiii”, care a prezentat un interes și a cărei activitate este bine-cunoscută față de prevenirea și combaterea acestui fenomen, a declanșat o astfel de campanie, ministerul având numai „intervenții”, și că intenționează să promoveze într-un raport această problemă. Cum se poate ca cei ce ar trebui să promoveze și să facă cunoscute aceste drepturi sunt cei care fac numai „intervenții” la cerere?
Totuși, un lucru pe care îl pot promova și de care mă bucur este că a putut fi relansată platforma de informare și consiliere online www.parintibuni.ro, unde cei interesați pot primi sfaturi de parenting pozitiv și de depășire a situațiilor de criză, fără a folosi violența.
Am speranța că pot beneficia și de sprijinul dumneavoastră pentru a face cunoscută cât mai multor oameni această platformă, căci nu putem să cerem numai din partea societății civile implicare.
„Asistența vie prin câini-ghizi pentru persoanele nevăzătoare din România”
Asistența vie prin câini-ghizi pentru persoanele nevăzătoare din România este un proiect în care am pus foarte mult suflet și în care am beneficiat de suportul total al Fundației _Light Into Europe_ .
Împreună am reușit să demarăm un program-pilot de succes la Arad, iar în Parlament am reușit, chiar din opoziție, să trec o lege prin care Guvernul trebuie să finanțeze un program de interes național în acest domeniu.
După succesul intens mediatizat de la Arad, prin care o familie formată din persoane cu deficiență de vedere beneficiază de ajutorul câinelui-ghid Max, cred cu tărie că acest program trebuie extins la nivelul întregii țări și finanțat pe măsură.
Din păcate, trecerea respectivului proiect de lege prin Parlament nu a condus automat la asigurarea acestor finanțări încă din 2015, pentru că instituțiile abilitate încă nu au emis normele de aplicare a legii, iar bugetul pe 2015 încă nu este finalizat.
Am însă speranța că împreună și cu oameni din societatea civilă preocupați de acest subiect vom reuși să convingem autoritățile să meargă mai departe cu proiectul câinilor-ghizi.
Ultimele zile ne-au demonstrat și la nivel politic, dar și în general, în societate, că un vânt al schimbării pozitive bate din ce în ce mai tare și că lucrul bine făcut devine din ce în ce mai dezirabil.
De aceea, cred că și în domeniul asistenței sociale lucrurile vor evolua spre bine, dacă inițiative ca cele ale Fundației _Light Into Europe_ primesc sprijinul meritat.
*
„Zece motive pentru care îi cerem demisia doamnei Rovana Plumb!”
O schimbare necesară este și remanierea doamnei ministru Rovana Plumb. Doamna ministru a eșuat în toate obiectivele pe care le avea ca ministru al muncii.
Astfel, am identificat zece motive pentru care îi cerem demisia doamnei Rovana Plumb:
1. Cea mai gravă situație pentru care doamna ministru nu a venit cu nicio soluție este cea a șomajului în rândul tinerilor. Rata șomajului în rândul tinerilor a ajuns în primul trimestru din 2014 la 25,7%, România are alocați de la UE aproape 500 de milioane de euro pentru a fi utilizați în 2014–2015 și, cu toate acestea, nu avem niciun proiect demarat de Ministerul Muncii.
2. În ciuda promisiunilor că vor fi create un milion de locuri de muncă, realitatea este că România are cu 16.000 mai mulți șomeri, iar numărul locurilor de muncă/angajaților este cu 600.000 mai mic față de 2012.
3. Proiectului de lege al economiei sociale pe care l-am inițiat și care ar asigura locuri de muncă pentru persoanele defavorizate este blocat în Parlament de majoritatea guvernamentală.
4. Pensionarii au fost mințiți în ce privește indexarea pensiilor și recalcularea lor conform indicelui de corecție. În 2014, punctul de pensie trebuia majorat conform Legii nr. 263/2010 cu minimum 5%, Guvernul Ponta a acordat doar o indexare de 3,75% a punctului de pensie. Dacă în primăvara acestui an Ponta și Plumb se lăudau cu recalcularea a 263.000 de pensii, în fapt era vorba de respectarea unei decizii a Curții Constituționale care constatase incorectitudinea unei ordonanțe date chiar de Guvernul Ponta; nici până acum nu știm ce se întâmplă cu acești pensionari, după ce avem o a doua decizie de neconstituționalitate.
5. Proiectul de lege pe care l-am inițiat privind pensiile ocupaționale și care ar permite diferitelor categorii să contribuie la fonduri de pensii, separat, care să le asigure pensii mai mari a primit un aviz negativ de la Guvern.
6. Un subiect ignorat în totalitate de actuala conducere a Ministerului Muncii este necesitatea abordării deficitului demografic. Conform datelor Băncii Mondiale, România este pe locul 3 în lume cu cele mai puține nașteri, ceea ce va determina o scădere a populației până la 16 milioane în 2050 și o presiune foarte mare pe sistemul de pensii, care va trebui să suporte un număr tot mai mare de beneficiari de la din ce în ce mai puțini contributori.
7. Nici în ce privește situația persoanelor cu dizabilități doamna ministru Plumb nu se poate lăuda cu vreo realizare, ba dimpotrivă. Ca la fiecare sfârșit de an, primăriile rămân fără bani și avem luni întregi de când indemnizațiile pentru persoanele cu dizabilități și însoțitorii acestora nu au mai fost
acordate. Așa se întâmplă în Vaslui, Iași, Argeș, Prahova, Giurgiu, ca să dau doar câteva exemple.
8. Anul acesta Parlamentul a aprobat un proiect de lege pe care l-am inițiat pentru susținerea de la bugetul de stat a instruirii câinilor însoțitori pentru persoanele cu dizabilități. Nici până în acest moment ministerul nu a venit cu normele de aplicare la această lege, deși au trecut aproape 6 luni.
9. De altfel, Guvernul nu a fost în stare să vină anul acesta nici cu Strategia națională pentru persoanele cu dizabilități 2014–2020. O variantă pusă în dezbatere publică la începutul acestui an a fost criticată aspru de toți cei care activează în acest domeniu și abia acum, la sfârșit de an, ministerul va veni cu o nouă variantă.
10. Un alt subiect îl reprezintă distribuirea cupoanelor pentru alimente către persoanele defavorizate, unde Guvernul s-a folosit de un program finanțat cu bani de la Uniunea Europeană pentru a-și face campanie electorală. Și mai grav este însă că aceste cupoane au fost distribuite greșit, foarte multe persoane care trebuiau să le primească nu le-au primit și, în schimb, au ajuns la persoane care nu aveau nevoie.
*
„O nouă dovadă de iresponsabilitate a Guvernului condus de Victor Ponta”
ANRE cere Guvernului să aprobe urgent o ordonanță prin care să includă CET-urile în rândul consumatorilor reglementați de gaze, începând cu 1 ianuarie 2015, pentru a nu crește prețurile la energia termică.
Toți consumatorii noncasnici (consumatorii industriali, IMM-uri etc.) sunt obligați să achiziționeze gaze naturale de pe piața liberă începând cu 1 ianuarie 2015. În rândul acestor consumatori ar urma să intre și CET-urile care furnizează energie termică în sistem centralizat.
Însă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a notificat Guvernul să aprobe de urgență un proiect de ordonanță de urgență prin care să scoată CET-urile din rândul consumatorilor de pe piața liberă, în caz contrar existând pericolul creșterii prețurilor la energia termică cu 28% până la 38%. Gazele de pe piața liberă sunt mai scumpe pe piața liberă decât în zona reglementată, fapt care s-ar reflecta în prețul energiei termice produse de CET-uri și mai departe în prețul final la consumator.
Este vorba de o nouă dovadă de iresponsabilitate a Guvernului condus de Victor Ponta. Se știe de foarte mult timp că de la 1 ianuarie 2015 se liberalizează piața gazelor pentru consumatorii noncasnici, dar onor ANRE și Guvernul și-au dat seama abia acum, cu o lună înainte de termen, că această măsură va afecta și toți consumatorii casnici racordați la CET-uri (aprox. 1,6 milioane de apartamente).
Această situație ascunde, de fapt, o nouă minciună pe care Ponta a încercat să le-o livreze românilor în campanie. Nu a vorbit nimic despre creșterea iminentă a prețului gazelor, ba mai mult, s-a lăudat că amână calendarul de liberalizare pentru consumatorii casnici până în 2021, crezând că așa îi va convinge pe români să îl voteze. În plus, Guvernul a evitat să spună că liberalizarea rămâne în vigoare
pentru persoanele juridice, ceea ce înseamnă că, chiar dacă nouă, acasă, factura ne vine la fel, vom plăti mai mult prin creșterea prețurilor la diferite produse și servicii. Ponta va deconta acum propriile minciuni pentru că milioane de români riscă să plătească facturi în această iarnă cu 35–40% mai mari.
Chiar și dacă dau această ordonanță de urgență în ceasul al doisprezecelea, guvernanții PSD nu fac decât să amâne un dezastru, atâta timp cât nu fac de doi ani și jumătate nimic pentru a eficientiza sectorul energetic. România nu are o strategie energetică după eșecul Nabucco, nu știm în ce direcție mergem, iar asta e cu atât mai grav cu cât problema energetică stă la baza conflictelor geopolitice din regiunea noastră.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.