Ioan Balan

„Cel mai dureros șomaj: cel în rândul tinerilor”

Chiar dacă în România efectele crizei economice s-au reflectat într-o mai mică măsură în creșterea șomajului, cel puțin nu la fel de mult ca în state europene precum Spania, Grecia sau Portugalia, el a reprezentat o provocare deosebită și pentru autoritățile din România.

Oricine și-ar propune să analizeze dinamica și mai ales componentele șomajului din România ar constata cu ușurință că cea mai afectată categorie tinde să devină și la noi categoria tinerilor, a tinerilor absolvenți de școală sau facultate.

Este, din nefericire, o boală a Occidentului, care are tendința de a se instala și la noi.

În mare parte această tendință este cauzată de deficiențele majore pe care sistemul de educație din România le-a tot produs în ultimii douăzeci de ani, fără să se producă o ameliorare a calității absolvenților, indiferent de sistemul urmat, privat sau de stat.

Apoi, lipsa de corelare a sistemului de educație cu cerințele pieței muncii conduce la existența unor școli pentru meserii din ce în ce mai slab căutate și, dimpotrivă, un deficit de forță de muncă pe alte paliere.

Singurul lucru notabil care s-a făcut în ultimul timp este legat de flexibilizarea pieței muncii prin modificarea Codului muncii. Însă doar această politică izolată nu poate răspunde în totalitate la multitudinea de intervenții care trebuie făcute în piața muncii.

Există deja un instrument extrem de benefic, unul dintre cele mai dinamice din România, și anume Planul Operațional Sectorial dedicat Resurselor Umane. Mai sunt însă necesare o multitudine de măsuri, atât legislative, cât și economice, care să nu ne conducă la situația Franței, de pildă, care în anul 2006 avea peste 30% șomajul în rândul tinerilor.

Din punct de vedere legislativ cred că implementarea sistemului de internship, practicat în majoritatea țărilor dezvoltate, ar trebui să găsească o aplicare imediată.

Și din punct de vedere al stimulilor fiscali ce se pot atribui agenților economici care angajează tineri absolvenți lucrurile ar trebui regândite, pentru că, în definitiv, angrenarea tinerilor pe piața muncii ne oferă perspectiva stabilității viitoare a pieței muncii.

Nu trebuie să negăm că există reticențe din partea agenților economici de a angaja tineri, pe considerentul lipsei de experiență. Însă fără nicio șansă de integrare pe piața muncii nu există posibilitatea ca acești tineri să poată proba vreodată profesionalismul lor.