Gheorghe Ciobanu

„Cel mai important pas în reforma statului – modificarea Constituției”

România trece, în ultimii doi ani, printr-un proces profund de reformă la toate nivelurile sale. Intrarea în Uniunea Europeană, criza economică și relativa instabilitate politică au creat această nevoie de schimbare. Mai mult decât atât, au impus și un ritm susținut, așa cum nici presa, nici politicienii, nici măcar societatea, în ansamblu, nu erau obișnuiți.

În ultimii doi ani, s-au adoptat codurile juridice: Codul penal, Codul civil, Codul de procedură penală, Codul de procedură juridică. S-a înființat ANI, poziția DNA s-a întărit. S-a produs deci reforma în justiție.

În plan economic-administrativ, România a fost forțată să se schimbe din cauza crizei economice, a trebuit să adoptăm un model mult mai auster și să fim mult mai echilibrați. Efectele sunt atât sociale, cât și politice. Adoptarea Legii pensiilor, a Legii salarizării unitare și a Codului muncii vor schimba în anii următori fața societății românești. Efectele nu se simt încă, dar ele vor veni și vor fi, nu am nicio îndoială, pozitive. S-a pus în sfârșit ordine în lucruri când vine vorba de aparatul bugetar și cheltuielile statului. Costurile sociale sunt mari, mulți oameni se simt nemulțumiți, dar reforma administrativ-economică era absolut necesară.

După ani de discuții și de dezbateri uneori interminabile, am reușit să adoptăm Legea educației. Când în 2007 se semna, la Cotroceni, Pactul pentru Educație, credeam că lucrurile vor merge mult mai simplu. Abia la patru ani distanță, dând dovadă de voință politică, Guvernul a reușit să impună actul normativ.

În acest moment are loc reforma din sănătate. Reorientarea banilor către spitale care pot oferi servicii de calitate românilor este o mișcare corectă și ar trebui să producă efecte în perioada următoare.

Toate aceste modificări care s-au produs în ultimii ani arată faptul că România s-a schimbat la toate nivelurile: social, economic și chiar politic. Reforma statului este un proces aflat în plină desfășurare. El va marca România pentru următorii 20-30 de ani. Ținta sa nu este schimbarea de dragul schimbării, ci trecerea la un model de dezvoltare echilibrat, care oferă constanță și siguranță.

Schimbările, oricât de importante, trebuie marcate și din perspectivă constituțională. Acești ani intenși de reformă economică și administrativă au arătat că actuala Constituție are multe lipsuri și nu corespunde nevoilor actuale ale României. Modificarea Constituției nu este un act politic menit să avantajeze unul sau altele dintre partide, este o necesitate asupra căreia întreaga clasă politică a căzut de acord. Societatea civilă cere de mult timp această modificare și este direct în interesul românilor să o voteze în cazul unui referendum.

Noua Constituție are câteva coordonate obligatorii: să respecte decizia românilor de acum doi ani, de la referendumul din 24 noiembrie 2009; să traseze clar linii de demarcație între puterile din stat (în ce măsură Președintele poate demite Premierul, în ce măsură Președintele poate fi suspendat și demis, în ce măsură Parlamentul poate fi dizolvat). Aceste ambiguități existente nu fac decât să sporească tensiunea politică. O decizie clară, tranșantă, ieșirea din zodia struțo-cămilei, ar fi dezirabile tocmai din perspectiva stabilității politice.