Florin Gheorghe

„Cel mai mare pericol pentru democrație – absenteismul la vot”

Unul dintre citatele politice celebre, cu rezonanță încă din secolul al XVIII-lea, ne atenționează că „pentru ca răul să triumfe, este destul ca oamenii buni să nu facă nimic”. Au trecut mai bine de trei secole de când importantul politician irlandez Edmund Burke anticipa unul dintre principalele pericole la adresa democrației – dezinteresul față de treburile cetății.

Chiar dacă sunt un politician tânăr, nu pot să nu-mi aduc aminte entuziasmul pe care l-au încercat românii la primele alegeri libere de după căderea comunismului. Din păcate, eșecurile repetate pe care le-au înregistrat partidele politice după anul 1990, lipsa responsabilității oamenilor politici față de încrederea pe care electoratul a exprimat-o direct, prin vot, precum și prosperitatea care, în loc să se apropie, s-a îndepărtat tot mai mult de români au asasinat pas cu pas orice speranță a cetățenilor că momentul alegerilor este cel mai important moment în democrații și că votul lor chiar contează.

De la aproape 90% prezență la vot la primele alegeri organizate în România postdecembristă, s-a ajuns la situația în care unii se declară mulțumiți dacă la urne se prezintă 25–30% din electoratul cu drept de vot. Da! În România, astăzi, un român decide pentru alți trei români, ceea ce ridică puternice semne de întrebare asupra calității democrației românești. Mulți s-ar hazarda să spună... „și la nivel european absenteismul este mare”. Este, dar nicăieri la fel de mare ca în România.

Faptul că cetățenii merg în ziua alegerilor la iarbă verde sau preferă să își dedice timpul oricăror activități și nu își rup mai puțin de 10 minute pentru a se informa și a vota este în totalitate vina partidelor politice. În ultimii 25 ani partidele politice românești au schimbat doar culori, nume și, pe alocuri, pe unii lideri. Putem spune, fără mari riscuri, că marele FSN s-a spart în mai multe FSN-uri, marketizate ca partide reformate. Din păcate, metehnele FSN au rămas prezente în toate partidele care s-au desprins și în mentalitățile liderilor vechi și noi. Cele spuse de mine nu sunt decât reflecția oamenilor care strigă în piață, fără să fie auziți,

USL, USD, PSD... aceeași mizerie... Asta spun oamenii. Așa percep ei lipsa modernizării clasei politice și a partidelor politice din România.

Dacă ar fi să acordăm încredere studiilor cantitative efectuate de institutele de sondare a pieței politice, nici la alegerile pentru Parlamentul European din 25 mai 2014 trendul prezenței la vot nu se va modifica, anticipându-se un record absolut al absenteismului. Cred cu putere că absenteismul este palma pe care alegătorii o dau pe obrazul clasei politice românești. Mai cred, de asemenea, că oamenii trebuie convinși, nu forțați după rețeta Dragnea, să vină la vot și să-și delege puterea. Puterea este, în democrație, la oameni. Ei o dau. Dacă nu vin la vot, cei care exercită puterea nu sunt pe deplin legitimați. Am convingerea că există partide care merită votul românilor. Sunt puține, ce-i drept, iar ele s-au ridicat de la zero și nu au nimic de a face nici cu PCR, nici cu FSN. Acestora trebuie să li se acorde măcar o dată încrederea. Mai cred că și în interiorul partidelor nereformate există oameni de bună calitate, care nu sunt nici foști lucrători ai poliției politice, nici foști nomenclaturiști, ci sunt tineri, profesioniști, politicieni de bună calitate, ale căror voci însă fie nu se aud, fie nu sunt lăsați să vorbească.