Victor Boiangiu

„Cel mai scurt drum către bugetul României 2010”

Au trecut deja două săptămâni de când, de la tribuna Parlamentului, mi-am exprimat îngrijorarea față de imposibilitatea votării unui buget al României pe anul 2010, evident, cu ingredientele politice ce ne stau la dispoziție astăzi.

Nu am avut niciodată pretenția ca, în urma unei simple declarații politice, oricare dintre colegii noștri să ia aminte de imperioasa necesitate a adoptării unui buget bine pus la punct, mai ales în contextul economico-fiscal nesigur în care ne-am aflat în ultimul an.

Dar vă mărturisesc că am sperat că, în cel mai scurt timp, reprezentanții majorității parlamentare vor fi făcut ceva în această privință. Astăzi ne aflăm exact în aceeași situație în care ne aflam acum 2 săptămâni. Pe cuvânt, am impresia că în acest Parlament trăim într-un _illo tempore_ . Este chiar atât de dificil de realizat că de instaurarea cu maximă celeritate a unui guvern depinde chiar bugetul României pe viitorul an?

Stimați colegi „majoritari”, care a fost abordarea dumneavoastră asupra acestei probleme iminente pentru viitorul, nu îndepărtat, ci imediat al țării pe care aveți datoria să o reprezentați?

Ați tergiversat procesul, de altfel formal, al audierii miniștrilor Cabinetului Croitoru. Ați respins oameni de o calitate profesională și morală ireproșabilă din pricina unor mofturi politice. Acest tip de gesturi am convingerea că reprezintă întocmai mediocritatea politică pe care dumneavoastră alegeți să o promovați. Îmi este greu, chiar imposibil să îmi imaginez ce motive tehnice sau profesionale, măcar de bun-simț, ați avut să respingeți propuneri de miniștri cum ar fi: doamna Sulfina Barbu pentru Ministerul Mediului sau domnul Daniel Funeriu pentru învățământ.

Probabil, păreri de rău există în conștiința unora dintre dumneavoastră, dar după cum bine știți, formațiunile politice PSD și PNL au o conduită fermă în ceea ce privește exprimarea sau măcar exteriorizarea oricărui element de conștiință a membrilor, o conduită de zero toleranță pentru asemenea elemente.

Revenind la tema bugetului țării pe anul 2009, condiție indispensabilă pentru accesarea următoarei tranșe de bani de la FMI, declarația aparține chiar reprezentanților FMI, cred că abordările politice ale majorității parlamentare sunt grăitoare în această privință.

Să vii acum și să spui că este nevoie de o viziune unitară și solidară asupra adoptări legii bugetului, după câteva luni de dezbinare și atomizare politică, concertată atent și meticulos de factori de decizie ce au ca singur obiectiv atacarea Președintelui țării, este de o ipocrizie rar întâlnită chiar de pereții acestei vechi clădiri.

Colac peste pupăză, în timp ce unii, în natura lor de sorginte socialisto-comunistă, fac apel la unitate, alții, „mai liberali din fire”, s-au apucat de scris un proiect propriu de buget pe 2010.

Domnilor și doamnelor, dumneavoastră doriți să facem și din adoptarea bugetului o nouă criză politică, superpusă celei actuale? Probabil așa este la noi: în loc să îi lăsăm să își facă treaba pe cei care chiar știu ce fac, simțim o nevoie de natură chimică să intervenim cu polemici și discuții sau fumigene și petarde.