Simona Bucura-Oprescu

„Centenarul Marii Uniri”

România se pregătește de o mare sărbătoare: Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. În acest context, este de salutat faptul că încă de pe acum se fac pregătiri pentru a marca așa cum se cuvine un eveniment care definește națiunea română. Este un moment cu puternice reverberații și în plan european.

Guvernul a aprobat, încă de la începutul lunii iulie 2016, înființarea unei structuri în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, Departamentul CENTENAR, care are ca obiectiv coordonarea la nivel național a pregătirii și a organizării manifestărilor Centenarului României, 1918–2018, și al Primului Război Mondial.

De asemenea, autoritățile administrației publice locale vor „delimita zonele de protecție în jurul acestor monumente istorice”, iar în localitățile și pe teritoriul aflat în administrarea consiliilor județene și locale în care se află amplasate monumente comemorative ale Primului Război Mondial sau ale Marii Uniri, „consiliile județene, consiliile locale și, respectiv, președinții consiliilor județene și primarii municipiilor, ai orașelor și ai comunelor au obligația organizării de manifestări, ceremonii și activități care să cinstească memoria eroilor și a victimelor Primului Război Mondial”.

Marea Unire din 1918 a fost și rămâne pagina sublimă a istoriei românești. România întregită s-a realizat într-un context istoric deosebit, prin trei momente succesive, pe cale democratică, prin adunări cu caracter reprezentativ: Unirea Basarabiei, a Bucovinei, a Transilvaniei cu țara mamă. După adoptarea actului istoric al Unirii, cei peste 100.000 de participanți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, adunați pe Câmpul lui Horea, aprobă cu aclamații entuziaste „Hotărârea de Unire necondiționată și pentru totdeauna” a Transilvaniei cu România. Unirea Transilvaniei cu România încheie procesul de făurire a statului național unitar român, proces început în 1859, prin unirea Moldovei cu Țara Românească, continuat prin unirea Dobrogei în 1878, a Basarabiei în martie 1918 și a Bucovinei în noiembrie 1918.

La un moment în care în România patriotismul este atât de puțin important și în Europa se vorbește tot mai mult despre inutilitatea cadrului național, aniversarea Zilei Naționale și marcarea Centenarului Marii Uniri devin un moment de excepție în afirmarea identității și tradițiilor naționale.