Adrian Alin Petrache

„Cerșetoria – un mod de viață”

Din nefericire, cerșetoria a ajuns o prezență zilnică în viața noastră. Fenomenul continuă să se extindă și este greu de spus dacă cineva îi cunoaște dimensiunile. Îl practică, sub privirile noastre – uneori miloase și compătimitoare, deseori indiferente sau iritate de insistențele cerșetorilor întâlniți aproape la tot pasul – bătrâni, maturi, tineri și din ce în ce mai mulți copii. Cu certitudine, îngrijorător de mulți copii au ajuns să trăiască printre noi, zi de zi, cu mâna întinsă.

În România, nu se știe exact câți copii cerșesc, deși s-a constatat, fără prea multe consecințe, creșterea numărului de copii ai străzii care cerșesc și care, totodată, se află sub incidența abandonului școlar.

Sărăcia, șomajul părinților, lipsa educației, proveniența dintr-un mediu abuziv, violența în familie, divorțul părinților, părinții plecați la muncă în străinătate sau anturajul sunt principalele cauze care conduc la practicarea cerșetoriei de către copii. Consecințele faptului că minorii ajung să practice această „meserie” degradantă sunt dintre cele mai dramatice. Aceștia fie abandonează școala, fie încap pe mâna traficanților de ființe umane, fie încep să consume substanțe stupefiante ori sunt supuși abuzurilor fizice și emoționale, ajungând să se implice în activități ilegale (prostituție, vânzare de droguri și altele).

Este un tablou înfricoșător, mai ales că în el apar copiii, ființe nevinovate, care nu conștientizează și nu bănuiesc efectele practicării acestei activități care le îngrădesc, de cele mai multe ori pentru totdeauna, posibilitățile de a duce un trai decent, uman.

Copiii care cerșesc sunt, din nefericire, o prezență zilnică în viața noastră. Ne-am obișnuit, ca și când aceștia ar face parte din peisajul normal, urban. Străinii ne blamează și ne privesc întrebători.

Indiferent de povestea pe care o spun: că sunt orfani, că sunt șapte frați acasă, că nu au ce mânca, ei, copiii cerșetori, sunt niște victime. Totodată, faptul că niște părinți își folosesc propriii copii să facă acest lucru, nu rareori prin aplicarea unor tratamente inumane pentru a capta mila publicului, prezintă, de asemenea, un evident pericol pentru dezvoltarea copiilor respectivi.

Obligarea unui minor să cerșească răpește copilului orice șansă de a se bucura de frumusețea copilăriei, de a duce un trai decent, uman, provocându-i acestuia traume ce nu pot fi depășite, deziluzii, imposibilitatea de a se dezvolta și de a realiza că viața nu înseamnă numai bătăi, mizerie și teamă.

Chiar dacă cerșetoria este un fenomen greu de eradicat, modificarea legislației existente, precum și aplicarea cu fermitate a legii ar duce la responsabilizarea atât a celor care obligă minorii la astfel de practici indezirabile, cât și a opiniei publice cu privire la consecințele încurajării cerșetoriei.

Astfel, prin luarea unor măsuri dintre cele mai drastice, s-ar putea contracara aceste comportamente care aduc atingere ordinii publice într-o țară pe care o dorim civilizată.