Ioan Oltean

„Cerșind bani pentru sănătate”

Sistemul sanitar din România se confruntă cu una dintre cele mai grave crize din ultimii 18 ani, criză pe care ministrul sănătății încearcă din răsputeri să o ascundă, ignorându-i cauzele.

În timp ce domnul Eugen Nicolăescu ne vorbește despre creșterea performanței sistemului de sănătate și despre deschiderea de noi etape în procesul de reformă, în România anului 2008 există persoane care sunt supuse unor intervenții chirurgicale fără a fi anesteziate în prealabil.

O asemenea situație deosebit de gravă a fost descoperită, zilele trecute, în orașul Lehliu-Gară. La spitalul din localitate, pacienții care urmează să fie operați nu beneficiază de anestezie sau sunt anesteziați superficial. Situația este cu atât mai sinistră cu cât mulți dintre cei supuși unui astfel tratament sunt copii. Explicația dată de conducerea spitalului pentru această practică barbară, specifică Evului Mediu, a fost aceea că aparatul utilizat la efectuarea anesteziei nu funcționează, lipsindu-i chiar cel mai important element, și anume oxigenul. Drept urmare,

medicii anesteziști au refuzat chiar să intre în sala de operație, considerând că riscul unui rezultat nefericit este prea mare.

În timp ce spitalele din România se confruntă cu lipsa aparaturii necesare prevenirii bolilor și tratării acestora, Ministerul Sănătății Publice, care a beneficiat în ultimii trei ani de un buget de patru ori mai mare decât în guvernările anterioare, a preferat să arunce bani pe fereastră ca să afle ceea ce știam și înainte, că românii sunt bătrâni și bolnavi. Nu mai era necesar să se cheltuiască peste 300 de milioane de euro ca să ni se și confirme.

Un alt exemplu concludent de proastă gestionare a Ministerului Sănătății și de incompetență a domnului Eugen Nicolăescu îl reprezintă diversele campanii publicitare difuzate pe un cunoscut post de televiziune care a devenit, pentru mulți liberali, locul unde dorm și iau masa.

Un astfel de spot publicitar sună cam așa: „În România, unul din doi copii bolnavi de cancer moare. Știți de ce? Pentru că nu sunt diagnosticați suficient de devreme. Și știți de ce nu sunt diagnosticați suficient de devreme? Pentru că nu există aparatura necesară. Dar știți de ce nu există? Costă 3 milioane de euro. Și știți de ce nu se poate strânge această sumă? Pentru că poate nu v-a rugat nimeni să o donați.”

Aici a ajuns sistemul sanitar românesc: în situația ca diferite fundații să cerșească bani de la populație pentru că Ministerul Sănătății Publice a ales să-și bată joc de 300 de milioane de euro, în loc să achiziționeze, cu a suta parte din această sumă, aparatura necesară diagnosticării cancerului. Acesta este rezultatul lipsei de viziune, a gestionării dezastruoase și a eludării legilor statului român.

Criza profundă din sănătate poartă un singur nume: Eugen Nicolăescu, cel care a inventat o nouă metodă de a-și acoperi deciziile manageriale păguboase: cerșind bani de la contribuabili.