Mircia Giurgiu

„Cetățenii români din străinătate sunt ai nimănui?”

După deschiderea granițelor, în anul 1990, mulți dintre concetățenii noștri au ales drumul străinătății, unii împinși de nevoia unui trai mai bun, alții din pură curiozitate. Din păcate, mulți dintre ei și-au găsit sfârșitul pe meleaguri străine fie din cauze naturale, fie din alte motive, așa cum s-a întâmplat în cazul atentatelor de la New York, Madrid, Londra ori din alte țări. Familiile rămase în țară se confruntă cu totala lipsă de comunicare a reprezentanțelor diplomatice, aflând din presă ori de la prietenii celor plecați ce s-a întâmplat cu cei dragi.

Una dintre cele mai recente tragice situații de acest gen este cazul femeii care a decedat în Italia, iar familia a aflat teribila veste de la televizor, și asta la abia 5 zile după eveniment.

Articolul 5 din Convenția de la Viena, care prezintă funcțiile consulare, începe cu cea mai importantă funcție în viziunea consulatului, aceea de a proteja, în statul de reședință, interesele statului trimițător și ale cetățenilor săi, persoane fizice și juridice, în limitele admise de dreptul internațional.

Cum au procedat reprezentații români în Italia? La fel ca și în alte situații similare. Au aflat de la rudele din România că unul dintre cetățenii ale căror interese ar fi trebuit să le protejeze a decedat în condiții suspecte. Familia trebuie acum să se gândească să își aducă ruda acasă pentru o înmormântare potrivit obiceiului. Numai că... nu au banii necesari. La fel ca și mulți alții aflați în aceeași situație.

Rămâne de văzut dacă acum, în al doisprezecelea ceas, autoritățile române vor da dovadă de unitate cu cei aflați în impas.