Raul Victor Surdu-Soreanu

## „Chestiunea țărănească”

În anul 2009, deși am intervenit cu amendamente, bugetul pentru agricultură a fost cel mai mic din ultimii 20 de ani – 1,37%.

Cu toate acestea, la prima rectificare de buget s-a luat de către Ministerul de Finanțe din bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale suma de 2,3 miliarde lei, iar la a doua rectificare de buget 670 milioane lei.

Din cauza acestor rectificări, banii alocați prin bugetul de stat Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în care erau incluși și banii de subvenții pentru animale au fost dirijați prin hotărâri unilaterale și abuzive pentru alte cheltuieli.

Ca urmare, în luna iunie am primit la Parlamentul României o delegație numeroasă a reprezentanților crescătorilor de animale care, în afara pericolului neîncasării subvențiilor la timp, semnalau și alte aspecte legate de activitatea de creștere și exploatare a animalelor, cum ar fi:

– nealocarea cotei de lapte;

– primirea subvențiilor de către unii producători care nu mai au animalele în fermă;

– neprimirea subvențiilor de către unii producători care au achiziționat animale și care, populând cu animale fermele noi realizate cu fonduri de la Uniunea Europeană și fonduri proprii, sunt în pragul falimentului;

– prețul mic la lapte și refuzul unor mari procesatori și al lanțurilor de supermarketuri de a cumpăra produse de la producătorii români, în condițiile în care în România se importă cantități de lapte și carne neconforme.

Prin interpelări, prin întrebări adresate Guvernului am insistat asupra rezolvării situațiilor concrete cu care se confruntă crescătorii de animale. Nu s-a dat curs acestor solicitări de Guvern și crescătorii de animale au fost nevoiți să se solidarizeze în manifestații de protest atât în vară, cât și în ultimele zile.

De ce nu s-au plătit subvențiile la producători și de ce acestora li s-a promis doar a treia parte din sumă spre decontare imediată și restul doar în anul 2010, știut fiind că prin bugetul de stat s-au alocat sumele necesare subvențiilor încă de la începutul acestui an?

Cum de s-a găsit această treime din banii cuveniți numai în urma protestului?

De ce sunt îndrumați crescătorii de animale să piardă timp, să cheltuiască bani în plus prin întocmirea dosarelor de finanțare prin bănci a acestor subvenții?

Există un răspuns și în acest an, ca și în alți ani, guvernanții vorbesc despre agricultură ca despre un domeniu esențial în asigurarea securității alimentare a României, iar programele concrete și banii rămân doar vorbe.