Dorel Covaci

„Cincizecimea – sărbătoarea întemeierii Bisericii creștine” La 10 zile după Înălțarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Înviere, prăznuim Duminica Cincizecimii, a Pogorârii Sfântului Duh sau a Rusaliilor, numită popular și Duminica Mare. Aceasta reprezintă totodată sărbătoarea întemeierii Bisericii creștine, pentru că, în aceeași zi, în urma cuvântării rostite de Sf. Apostol Petru, s-au convertit la creștinism în jur de 3.000 de oameni, cei care au alcătuit prima comunitate creștină din Ierusalim, nucleul Bisericii de astăzi.

Această sărbătoare a fost numită Rusalii, de la Sărbătoarea Trandafirilor la romani, consacrată cultului morților. Creștinii au preluat acest obicei, transformându-l într-una din zilele de pomenire generală a morților.

Anul acesta am prăznuit Pogorârea Sfântului Duh pe 8 iunie. În primele secole creștine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt și a Înălțării lui Hristos. În jurul anului 400, cele două sărbători au fost separate.

Evenimentul Pogorârii Sfântului Duh reprezintă actul de trecere a lucrării mântuitoare a lui Iisus Hristos în oameni și este descris în Biblie în Faptele Apostolilor 2, 4. Aici se spune că Duhul Sfânt se pogoară din cer cu vuiet mare de vânt și se așază deasupra capetelor celor prezenți, și nu doar peste apostoli, în chip de limbi de foc.

Tradiția creștină afirmă că la Cincizecime era de față și Maica Domnului.

După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolii au primit puterea de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci și au putut astfel să descopere învățătura Mântuitorului și a altor neamuri. Începutul a avut loc chiar în acea zi, când au putut să se facă înțeleși de toți iudeii veniți în Ierusalim din întreg Orientul.

Atunci Sfântul Petru le-a dezvăluit mulțimilor că se împlinise profeția lui Ioil: „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul” (Faptele Apostolilor 2, 17; Ioil 3, 1). În urma cuvântării lui Petru, 3.000 de oameni au primit botezul creștin.

Este obiceiul ca de Rusalii să se ducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al Duhului Sfânt pogorât sub formă de limbi de foc. Ele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor.

Preoții și credincioșii ies pe câmp a doua zi de Rusalii pentru a sfinți apa și a stropi câmpul, protejându-l de furtuni și grindină.

În Crez – Simbolul credinței noastre creștine, mărturisim despre Sfântul Duh că este „Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit, care a grăit prin prooroci”. El este Mângâietorul, Duhul Adevărului, Izvorul harului și Vistierul bunătăților. El este veșnic, fără început și sfârșit, de o ființă cu Tatăl și Fiul; are toate atributele dumnezeirii și este prezent și activ în toate lucrările îndreptate spre lume ale Sfintei Treimi. Alături de Tatăl și Fiul ia parte la cele două creații (Facerea lumii și refacerea spirituală a lumii, săvârșită prin întruparea Mântuitorului).