Viorica Marcu

„Cine apără proprietarii de terenuri de speciile de faună de interes cinegetic?”

S-a votat în Camera Deputaților Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic, care are menirea de a asigura o protecție mai eficientă a faunei cinegetice.

Se pune întrebarea: cine va apăra proprietarii de terenuri de distrugerile provocate de speciile de faună de interes cinegetic, în condițiile în care prezenta formă a actului normativ are ingerințe în dreptul de proprietate asupra terenurilor, chiar presupune și dreptul de a-l folosi liber, fără acceptul proprietarilor?

Prevederile actului normativ, în forma în care a fost votat, încalcă dreptul de proprietate privată – art. 4 alin (1) – care prevede că: „Nimeni nu are dreptul de a vâna pe terenul altuia fără a avea asupra sa autorizația de vânătoare, care acordă un drept de servitute vânătorului, în condițiile prezentei legi, la vânatul localizat pe respectiva proprietate.” Ba, mai mult, proprietarilor de pășuni și păduri li se stabilesc și noi obligații:

– să permită amplasarea gratuită a instalațiilor vânătorești temporare [art. 15 alin. (72)];

– să nu deranjeze exemplarele de faună nici măcar în scopul fotografierii sau filmării.

Legea nr. 406/2007, modificată așa cum a fost votată în Camera Deputaților, asigură o protecție mai eficientă pentru fauna cinegetică, deci apără vânatul, și trasează obligații suplimentare proprietarilor de teren din zona fondurilor cinegetice.

Este normal ca legiuitorul să creeze un echilibru – o lege care să apere vânatul, o bogăție de altfel pentru țara noastră –, dar să apere și fermierii, proprietarii de teren cu suprafețe mai mari sau mai mici, de distrugerile inevitabile pe care le produc exemplarele din specia de faună sălbatică de interes cinegetic.

Dar cine apără proprietățile oamenilor, cine apară culturile și animalele domestice de distrugerile produse de animalele sălbatice, dar mai ales cine îi despăgubește pe aceștia?

În consecință, mă aștept ca parlamentarii să ia în discuție și modificarea HG nr. 1.679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 406/2007. Din păcate, HG nr. 1.679/2008 nu se raportează la realitățile României, ba, mai mult, creează cadrul legislativ prin care proprietarii de terenuri din aproprierea pădurilor să mai fie păgubiți încă o dată, după ce oricum culturile le-au fost distruse de animalele sălbatice. Mă refer aici la cei care au curajul să sesizeze distrugerea culturilor la primărie. După ce este parcursă procedura stabilită de HG nr. 1.679/2008, ajung tot la judecătorie (drumuri la instanță, cheltuieli cu avocați etc.) și de regulă pierd, deci mai cheltuiesc niște bani să își caute dreptatea, dar pagubele rămân, pentru că oricum culturile le-au fost distruse de animalele sălbatice.

Doresc să atrag atenția asupra acestui lucru și vreau să îmbunătățim actul normativ mai sus menționat prin simplificarea modalităților de despăgubire pentru fermierul care trăiește din ceea ce cultivă el pe hectarul lui de pământ. Este necesar să punem la dispoziția fermierilor drepturi și modalități eficiente și rapide pentru a nu le îngreuna situația, pentru a-i încuraja și susține prin mijloacele legale necesare nu doar pentru a supraviețui, ci chiar pentru a se dezvolta.