Constantin Avram

„Cine dorește discreditarea Parlamentului?”

Dincolo de atribuțiile noastre legale, de aleși ai neamului și slujbași ai cetățenilor care ne-au mandatat să-i reprezentăm cu cinste, onoare și corectitudine în forul suprem al democrației românești, consider că noi, parlamentarii, avem și o misiune de onoare, neînscrisă în fișa postului: aceea de a ne apăra instituția pe care o reprezentăm, de a îmbunătăți imaginea acesteia.

Legea fundamentală a țării, Constituția, legiferează în mod expres că statul român este organizat potrivit principiului separației și echilibrului celor trei puteri, legislativă, executivă și judecătorească, în jurisdicția unei democrații constituționale dorite de popor. Parlamentul României, al cărui act de naștere se regăsește în anul 1831, este bicameral și are un rol preponderent legislativ, analizând și votând legile ordinare și organice, atât în comisiile de specialitate, cât și în plen. Din nefericire, schimbarea legii privind alegerea senatorilor și deputaților, prin introducerea mult doritului sistem de vot uninominal, nu s-a concretizat în obținerea rezultatelor așteptate de cetățeni. Astfel, în urma alegerilor parlamentare din 9 decembrie 2012, numărul parlamentarilor români a crescut de la 470 la 588, fapt ce a condus la apariția anumitor neconcordanțe privitoare la susținerea financiară a unui număr atât de mare de senatori și deputați, într-o perioadă deloc ușoară din punct de vedere bugetar.

Revenind la obiectul acestei declarații politice, trebuie să remarc faptul că Parlamentul, celula democrației românești, este supus constant, în ultima perioadă, unor atacuri dintre cele mai drastice. Departe de mine gândul de a mă transforma într-un „avocat al diavolului”, adică de a fi subiectiv în aprecierile pe orice temă, inclusiv cea de față. Fără îndoială, există unele poziții pertinente ale criticilor forului legislativ. Nu pot să neg că există între parlamentari anumite persoane care nu au conștientizat încă rolul lor în acest organism suprem al democrației României. Există aleși profund neinteresați de misia lor în Legislativ, există oameni nelegitimați de votul popular, ajunși deputați și senatori cu un număr ridicol de voturi, prin redistribuirea conferită de lege (la acest capitol, consider că mai sunt multe lucruri de îmbunătățit, în perspectiva viitoarelor alegeri...). Ca în orice domeniu de activitate, ca în orice țară, ca în orice profesie sau meserie, nu există pădure fără uscături! Sunt de acord cu o asemenea ipoteză, realist vorbind. Dar, dincolo de aceste disfuncționalități pe undeva normale, din punct de vedere legislativ, tehnic și uman, prigoana declanșată la modul general împotriva Parlamentului, ca entitate, mi se pare exagerată și profund antidemocratică.

Din păcate pentru parlamentarii care își văd cu adevărat de treaba lor din Parlament, adică vin constant la locul de muncă, dau dovadă de conștiinciozitate, participă la activitățile parlamentare, se deplasează în teritoriu, într-un cuvânt, muncesc pentru banii primiți, generalizarea unei imagini deplorabile pentru instituția garant al democrației dă o notă proastă întregii țări, nu numai clasei politice. Am văzut, din nefericire, atacuri fără noimă venite din toate părțile, atât din mass-media, cât și din societatea civilă sau de la alte instituții ale statului, cu nimic mai „sănătoase” din punctul de vedere al evoluției democratice și al profesionalismului uman. Să nu mai vorbim despre „rafalele” venite dinspre Cotroceni în ultimii ani, întâiul chiriaș al țării fiind primul propovăduitor al imaginii belicoase de care se „bucură” în prezent Parlamentul, luat de-a valma, cu toate „zoaiele” aruncate pe geamuri...