Mircea Titus Dobre

„Cine este Crin Antonescu?”

La întrebarea formulată în titlu am răspunsul pe care majoritatea dintre noi deja l-am anticipat: aliatul de nădejde al lui Traian Băsescu, și nu este la prima abatere de acest gen.

Crin Antonescu, președintele aspirant al acestei țări, a demonstrat cum fluctuațiile sale de personalitate periclitează stabilitatea țării și a actului de guvernare, dar și propria sa credibilitate, mărturie fiind cifrele modeste obținute în sondaje. Dacă la momentul deciziei liderului PNL de a distruge alianța USL aveam doar bănuiala că planul său de rezervă era deja pus pe roate, astăzi pot afirma cu tărie că toate speranțele sale s-au îndreptat către Partidul Democrat Liberal și Traian Băsescu. Dovada cea mai clară în acest sens este trecerea intempestivă a lui Crin Antonescu de la atitudinea luptătorului de necontenit împotriva regimului otrăvitor Băsescu, la omul care, cu duioșie în glas, vorbește despre președintele țării ca despre omul potrivit la locul potrivit și rămâne mut de uimire la acuzațiile și tentativele de investigare la adresa acestuia.

La unison cu Traian Băsescu, și-au asmuțit subordonații pe Partidul Social Democrat și pe actuala componență a guvernării, în încercări mișelești și disperate de a-i scufunda pe cei care își câștigă respectul binemeritat din partea oamenilor. Criticile virulente aduse la adresa prim-ministrului țării nu fac decât să arate josnicia unui om, care odinioară își oferea sprijinul omului considerat ideal pentru funcția ocupată, iar astăzi se contrazice în vorbe și fapte, atacând ideile pe care, până nu de mult, cu tărie le promova.

Precum Romeo și Julieta, cuplul Antonescu–Băsescu se ascunde timid de ochii oamenilor pentru a complota în tihnă la perioada în care, mână în mână, vor ține frâiele țării, în formula Antonescu președinte și Băsescu premier. În această viziune execrabilă în care țara va fi condusă, parcă de regimul Boc și Păpușarul, Antonescu își va pleca, de asemenea, capul și va executa comenzile primite, cum deja a început să o facă. Și, dacă am atins subiectul intereselor mârșave și al supunerii oarbe, voi atrage atenția asupra dorinței răsărite în mod subit în intelectul domnului Antonescu, aceea ca toate partidele de dreapta să fie unificate pentru a oferi candidatul la prezidențiale, la numai câteva zile de la îndemnul paternal al lui Traian Băsescu.

În acest moment, suntem în ipostaza de a recunoaște tiparul pe care președintele îl utilizează atunci când își alege partenerii pentru dirijarea statului, și anume persoanele fără tărie de caracter și ambiții altruiste, oameni care în întreaga activitate politică desfășurată nu au fost capabili să se remarce cu vreo inițiativă demnă de menționat și nu sunt posesori ai abilităților de lider sau ai onoarei promisiunilor respectate, asemenea lui Crin Antonescu, omul care în întreaga sa carieră de demnitar public și reprezentant al oamenilor nu a deranjat pe nimeni, nici măcar în favoarea oamenilor pe care îi reprezintă, și nu a îndrăznit să fie vocea schimbării.