Sanda Maria Ardeleanu

## „Cine face românilor dreptate până la capăt?”

Au trecut 14 luni de când în fruntea Guvernului României se află Victor Viorel Ponta și 10 luni de când Uniunea SocialLiberală a preluat destinele românilor printr-o majoritate zdrobitoare în Parlamentul României.

Românii au votat într-o proporție deosebit de mare cu cei care, în urmă cu aproape un an, le-au promis locuri de muncă, reduceri de taxe și impozite, continuarea investițiilor, finalizarea marilor proiecte, cu cei care au blamat categoric măsurile de modernizare a statului român, reformele din sănătate și educație începute de guvernarea PDL, lupta împotriva politizării, succesele obținute în războiul împotriva corupției. Și spun acestea deoarece, în răstimpul scurs de la preluarea frâielor statului, politicile USL-iste s-au dovedit benefice... doar la nivel de discurs.

Realitatea din România de astăzi este una dramatică: nu există locuri de muncă, ci zeci de mii de șomeri în plus față de anul trecut, au fost blocate toate investițiile, au fost oprite lucrările deja începute, au fost introduse și majorate 30 de taxe și impozite, s-a umflat aparatul bugetar din ministere, se fac disponibilizări în masă, sub pretextul reorganizării administrativ-teritoriale, banii publici sunt dirijați către clientela politică, actele de corupție se înmulțesc, iar politizarea învățământului, și nu numai, are dimensiuni fără precedent.

A doua rectificare bugetară a acestui an a fost prezentată de prim-ministrul Victor Viorel Ponta săptămâna trecută și constă în tăieri semnificative pentru sănătate, muncă, dezvoltare regională, transporturi, mediu, agricultură, finanțe, apărare. Starea României, redată de această rectificare bugetară, a fost ambalată de Guvernul României în explicații superficiale și confuze ca cele referitoare la TVA-ul de 22%, la impozitul pe benzină și motorină sau la impozitul diferențiat.

În ultima perioadă, tot mai mulți români constată, pe propria piele, sub o formă sau alta, că au fost mințiți. Săptămâna trecută, în premieră absolută, studenții, elevii, sindicatele, părinții, profesorii și rectorii s-au întâlnit într-o dezbatere comună pentru a găsi modalitatea prin care să salveze sistemul de învățământ românesc. Se solicită, la pachet: alocarea, începând cu anul 2014, a minimum 6% din PIB pentru educație, modificarea Legii educației naționale, inclusiv în ceea ce privește statutul personalului didactic, adoptarea unei legi de salarizare, prin care salariile profesorilor debutanți să se majoreze cu 50%, depolitizarea învățământului, regândirea programelor școlare și a sistemului de evaluare a elevilor, renunțarea la finanțarea per

elev, acordarea gradației de merit și personalului didactic auxiliar din învățământul preuniversitar, decontarea cheltuielilor cu naveta pentru tot personalul din învățământ de la bugetul de stat, prin MEN, reintroducerea diverselor drepturi și facilități reglementate pentru salariații din învățământ și copiii acestora, realizarea unui pact pentru educație între toate partidele din România, care să fie respectat de toți cei ce ajung la guvernare, pentru cel puțin 15–20 de ani, debirocratizarea actului educațional, deblocarea reală a posturilor didactice, didactice auxiliare și nedidactice, interzicerea suprapopulării claselor cu un număr prea mare de elevi.