Florica Cherecheș

„Cine nu vrea să își amintească de trecut este condamnat să-l retrăiască”

Ororile comunismului, care au la activ peste 100 de milioane de victime, sunt considerate în continuare un subiect aproape tabu, o tematică marginală pentru instituțiile mondiale.

Comisia Europeană a respins solicitările mai multor state din estul Europei care doreau introducerea unei legi a genocidului dublu, care să interzică negarea crimelor făcute de regimurile comuniste în același mod în care unele state din Uniunea Europeană au interzis negarea crimelor Holocaustului.

Numărul victimelor regimului comunist din România nu se cunoaște nici acum cu precizie, atât din cauza lipsei unei statistici oficiale, cât și a faptului că Securitatea a azvârlit în

închisori și lagăre de concentrare mulți oameni, fără proces și condamnare.

Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului a identificat în „Cartea neagră a comunismului” 240 de unități de detenție: 4 penitenciare, 61 de locuri de anchetă, depozit și surghiun, 72 de lagăre de muncă forțată, 63 de centre de deportare și domicilii obligatorii, 10 azile psihiatrice cu caracter politic.

Doar în Oradea se regăsesc mii de nume în registrele arhivei penitenciarului orădean, printre care regăsim: părintele Arsenie Boca, cel mai mare duhovnic al României, episcopul greco-catolic Iuliu Hirțe, episcopul romano-catolic Schubert Joseph, episcopul greco-catolic Justin Paven, Arlette Coposu, soția lui Corneliu Coposu, dar și mii de țărani arestați sub tot felul de pretexte: neplata cotelor, sustragerea de la treieratul pe aria gospodăriei colective, refuzul înscrierii în aceasta.

Mărturiile deținuților politici sunt cutremurătoare. Preotul bihorean Ioan Bărdaș amintește de o „cutumă” a ofițerului de serviciu care „făcea ultima verificare a mortului, adică îi înfigea o bară ascuțită în inimă, ca să fie stăpânirea convinsă că omul era mort”. Bihoreanul Rusu Vasile mărturisea: „Eram puși să ne pălmuim după «principiul» rândul 1 pălmuiește rândul 2, eram puși să sărim broasca până la epuizare, eram puși să ne mâncăm fecalele, să ne bem urina proprie, cât și unii de la alții și multe astfel de umilințe și torturi.”

Ne aflăm înaintea zilei de 21 decembrie – Ziua memoriei victimelor comunismului în România și trebuie să îi cinstim pe cei care au luptat cu prețul vieții lor pentru apărarea principiilor de democrație și libertate.

Ca și în alte locuri din țară, și în Oradea este recunoscută suferința victimelor comunismului și este apreciat eroismul celor care au luptat pentru libertatea și demnitatea neamului românesc. Două asociații, Asociația „Cei 40 de Mucenici” și Asociația Foștilor Deținuți Politici din România – Filiala Bihor colaborează pentru conservarea memoriei celor care au luptat pentru apărarea valorilor democrației din România în perioada 1945–1989 și pentru scoaterea la lumină, diseminarea și prezervarea adevărului istoric privind ororile regimului comunist. În cursul anului viitor, cele două organizații vor organiza evenimente educative în școli, care vor facilita întâlnirea dintre elevi și supraviețuitori ai torturilor comuniste de toate felurile.