Adrian Gurzău

Cine și-a adus aminte de faptul că Victor Viorel Ponta este un plagiator și un mincinos fără pereche înainte de a vota Uniunea Social-Liberală cu o majoritate de 70%?

Cred că toți votanții, oricât de minim informați, nu au uitat niciun moment asta. Nici cei care au votat majoritatea de 70%, nici cei care nu s-au mai prezentat la vot, dezamăgiți fiind de prestația clasei politice din ultimii 23 de ani și nici ceilalți. Nu am întâlnit pe nimeni, nici în cele mai anti PDL-iste cercuri, care să nu fi știut despre ce este vorba astă iarnă.

Nu hoția și minciunile lui Victor Viorel Ponta au fost uitate, nici jafurile și escrocheriile lui Năstase, nici crimele lui Ion Iliescu, nici devalizările grupului infracțional organizat care acum se joacă de-a guvernarea, ci semnificația acestor fapte.

Noi, ca societate, am uitat, am fost învățați să uităm – și ne-a convenit acest lucru – ororile războiului, foametea care a urmat, ocupația sovieto-comunistă, ororile gulagului socialist: salamul cu soia, tacâmurile, adidașii de porc, cartela netransmisibilă la pâine, rațiile, apa caldă pe puncte, frigul din casă, gura închisă de spaima Securității și așa mai departe.

Am uitat distrugerile făcute de cele două ideologii de stânga: nazismul și marxismul, care au promis raiul pe pământ și apoi l-au umplut de lagăre, de gropi comune și de colonii de reeducare. Am uitat că populismul nu înlocuiește bunul-simț, gargara nu înlocuiește munca, adevărul nu poate fi înlocuit de pumnul de cuvinte azvârlit de la înălțimea tribunelor, decât dacă vrem să plătim prețul viitoarei sclavii – sclavia celor care muncesc pentru a fi jumuliți în cleștele dintre vorbele aruncate în vânt ale politicienilor și votul cerșit asistaților social. Valoarea e adusă de muncă, bugetul se creează cu muncă, nu din vorbe, nu din pix.

Aceste amnezii i-au adus la putere pe mincinoși, pe hoți, pe trădători. De la educație a pornit totul. Am fost învățați să ne urâm profesorii care ne puneau cu burta pe carte în favoarea leneșilor care vorbeau frumos și închideau ochii – erau populiști, deveneau populari, erau „de-ai noștri”.

România, fii trează! De abia atunci când vom recupera ca societate amintirea muncii, a meritelor, a disciplinei, a legii aplicate, nu comentate, abia atunci vor dispărea din spațiul public hoții și mincinoșii, trădătorii intereselor României.

*

„Pe banii altora, orice socialist se simte mare finanțist” După ce-i deconectezi de la banul public, socialiștii rămân ceea ce au fost de la bun început: niște paraziți ai celor care muncesc. După alegeri, toate instituțiile de stat s-au primenit „politic” cu oamenii de partid. Nu se face nimic cu economia gri sau neagră, iar acestea alimentează corupția la toate nivelurile. Statul are nevoie de bani la buget, de aceea, în lipsa unor mecanisme economice și investiționale sănătoase, impozitele sunt „fără număr” pentru contribuabil. Statul român este un stat asistențial.