Petru Movilă

„Circarul Nicolăescu”

Am asistat zilele acestea la circul mediatic pe care Eugen Nicolăescu îl face în ultimele sale momente în fruntea Ministerului Sănătății. Ca un om priceput la toate, liberalul jonglează relaxat cu informații de importanță națională. La un pas să pună populația în pericol după ce a pus presiune pe angajații Institutului „Cantacuzino” pentru producerea vaccinului antigripal, Nicolăescu aduce explicații liniștitoare, care dau dovadă de inconștiență și de iresponsabilitate: „dozele contaminate le vom putea folosi în cazul unei pandemii”. Riscul ca până-n vară, atunci când expiră cele 400 mii de doze de vaccin antigripal, să apară o pandemie este puțin probabil. Aceeași infimă probabilitate pe care o are apariția unei pandemii în următoarele luni o are și apariția pachetului de bază pe care Nicolăescu ni-l anunță de mai bine de un an.

Dacă ne aducem aminte, în noiembrie, ministrul sănătății spunea că, dacă pachetul de bază nu va fi implementat până la 1 februarie, el își va da demisia. Astăzi suntem în 11 februarie. Pacienții din România nici până acum nu beneficiază de pe urmă acestuia. În schimb, Nicolăescu devine ministrul finanțelor. În timpul mandatului său la sănătate, acesta n-a făcut nimic. Atotpromisa reformă în sănătate a întârziat să apară, propriile lui termene-limită nu și le-a putut respecta, iar pe ultima sută de metri a aruncat unul dintre cele mai respectate institute de cercetare din Europa într-un nou scandal.

Modul în care a gestionat problema vaccinurilor contaminate și a Institutului „Cantacuzino” caracterizează perfect mandatul său. Multe declarații la televizor, multe amenințări, dar fără nimic concret. Nu trebuie uitat faptul că Ministerul Sănătății are puterea de a decide destinul

Institutului „Cantacuzino”. Același ministru al sănătății numește directorul institutului, iar în consiliul de administrație majoritatea o au reprezentanții numiți politic ai instituțiilor de stat, iar veniturile și cheltuielile trebuie aprobate prin ordin al ministrului sănătății, cu avizul Ministerului Economiei. Ținând cont de toate acestea, nu cred că mai este un motiv pentru care Nicolăescu să nu fie vinovatul moral al falimentului Institutului „Cantacuzino”.

Dintr-un model de eficiență în zona cercetării și a științelor medicale, din „Cantacuzino” n-a rămas decât renumele. Institutul a dispărut complet de pe lista companiilor de la care Ministerul Sănătății cumpără vaccinuri în Programul național de imunizări, deși producția avea mai degrabă o importanță strategică decât una economică, căci acest vaccin este prea ieftin și neprofitabil din punct de vedere economic, după cum a subliniat Nicolăescu în nenumărate rânduri.

Plecarea acestuia la finanțe pe de o parte bucură, pentru că doar așa sănătatea are o șansă de a intra pe un făgaș normal. Însă faptul că acesta va prelua portofoliul unui minister extrem de important, după haosul pe care l-a făcut aici, nu ne poate duce cu gândul decât la un dezastru economic. Dar poate doar prin prezența lui Nicolăescu la finanțe vor vedea și inspectorii fiscului ce înseamnă o mobilă Louis Philippe, așa cum au văzut și medicii de la Spitalul „Bagdasar”, în plină criză a medicamentelor.