Dumitru Oprea

„Coaliția PSD–ALDE sfidează meritocrația”

„Nu îi plângeți pe bugetarii cu salarii mari”, ne-a spus, de curând, ministrul muncii și protecției sociale, Lia Olguța Vasilescu. În spatele declarației sale populiste se ascunde, din păcate, o mentalitate pe care o credeam depășită.

Această poziție a ministrului ne întoarce în comunism. A i se da omului după nevoi, iar nu după merite, reprezintă chintesența unui regim egalitarist. Din păcate, întregul sistem bugetar din România continuă să fie menținut de actuala guvernare sub un control cinic de tipul „noi vă dăm/creștem salariile, voi ascultați de noi”. Legătura dintre valoarea muncii și salariul primit ar trebui să stea la baza oricărei legi sau grile de salarizare. În realitate, sistemul birocratic supradimensionat nu are cum să aplice acest principiu echitabil de salarizare. Va propune, în continuare, o grilă care să nu motiveze angajații performanți, dar care să le convină celor învățați să se eschiveze de la muncă. Din toată această situație, în final, au de pierdut toți românii, nu doar angajații de la stat. Cetățeanul simplu nu va avea niciodată acces la servicii de calitate, deși el le plătește lunar, sub formă de taxe și impozite.

Reforma reală a statului român este întârziată cu bună știință de coaliția PSD–ALDE, pentru că un sistem public în care să domine meritocrația, nu relațiile personale și de partid, ar putea să o coste multe voturi. Angajații din sistemul public trebuie ținuți captivi, prin iluzia că veniturile lor depind de bunăvoința partidului-stat care conduce de la Palatul Victoria. Li se garantează că nu se va deschide niciodată discuția despre cine merită să lucreze în sistemul public și cine nu, dacă acceptă, fără crâcnire, condițiile impuse de putere. Nu vor fi introduse nici teste pentru angajați și nici nu vor fi eliminați cei neperformanți.

Iată de ce, din perspectiva coaliției PSD–ALDE, instituțiile și companiile de stat nu au nevoie de manageri și funcționari competenți și bine plătiți, ci de cadre de nădejde ale noii nomenclaturi de partid, care să asculte exclusiv de comanda politică.