Niculina Mocioi

„Codul fiscal al PSD alungă investitorii străini din țară” Măsurile de relaxare fiscală anunțate prin proiectul noului Cod fiscal sunt aproape ireale. Ai crede că toate aceste măsuri duc automat la scăderi importante de prețuri, la atragerea de investiții, inclusiv – sau mai ales – străine, la crearea de noi și multe locuri de muncă.

Reduceri la TVA, CAS, accize, cota unică, desființarea taxei pe stâlp sau a impozitelor pe dividende, unele începând din acest an, multe dintre ele pasate în sarcina viitorilor guvernanți (obicei specific tuturor guvernelor de a amâna măsurile dificile până vor veni alții să le pună în practică), sunt măsurile anunțate de premierul Victor Ponta și ministrul finanțelor, Darius Vâlcov, care sunt, mai degrabă, măsuri disperate care să salveze politic o guvernare dezastruoasă. Dacă suntem realiști, nu putem să nu remarcăm că există și o latură parșivă a acestui proiect și mă refer aici la măsurile care vizează microîntreprinderile. Creșterea de impozite pentru acestea, mai ales pentru cele care nu au niciun angajat, și aplicarea contribuției pe pensii și sănătate (CAS și CASS) pentru orice formă de venit nu au darul de a încuraja acest gen de activitate. Acest set de măsuri are la bază, de fapt, o explicație: faptul că, în România, angajatorii și micii întreprinzători au abuzat de aceste portițe. De fapt, sunt sute de mii de semiangajați în țara asta care, în loc să lucreze la o firmă ca salariat, prestează o activitate pe baza unui contract de PFA, SRL sau drepturi de autor. Și asta pentru că, în general, angajatorii le-au impus această formă de muncă la gri, având de plătit taxe mai mici. Plus miile de mici întreprinzători care preferă să nu fie angajați la propria firmă, pentru că ar trebui să achite contribuții la stat. Mare parte din sutele de mii de PFA-uri și SRL-uri existente în România nu au la bază mica inițiativă privată, ci plata unor taxe mai mici. Or, tocmai asta dorește statul să elimine: munca la gri și fentarea plății taxelor de către angajatori. Pe asta se și bazează Guvernul atunci când spune că, prin aplicarea viitorului Cod fiscal, în România se vor crea 500.000 de noi locuri de muncă, în următorii 3 ani, din care 325.000 numai

anul viitor. De fapt, acești 325.000 de noi angajați vor fi dintre cei vechi, nicidecum dintre cei fără un venit în prezent. Sunt cei care oficial nu figurează ca angajați în acte, dar care, de fapt, prestează activități de salariați. Intrarea acestora în economia oficială reprezintă adevărata miză a acestor ultime măsuri. Acestea sunt locurile de muncă promise cu surle și trâmbițe!

În acest timp, industria românească este o ruină în agonie pe care nu o mai poate resuscita nimeni. În declarațiile mele politice anterioare am tras deja un semnal de alarmă privind situația dramatică de la Complexul Energetic Oltenia. Acum a apărut un nou punct nevralgic în colegiul meu electoral, unde o mie de angajați ai Petrofac Țicleni riscă să rămână fără un loc de muncă. Societatea la care activează cei o mie de muncitori se află din anul 2010 într-un parteneriat cu OMV Petrom. Colaborarea vizează activitatea de extracție a țițeiului la Țicleni. Cei de la Petrofac sunt nemulțumiți de câștigul pe care îl au din activitatea de extracție, ca urmare a înțelegerii încheiate acum patru ani cu Petrom. În ultimele săptămâni, conducerile celor două societăți au negociat continuarea parteneriatului, însă Petrofac a anunțat că vrea să renunțe la colaborare. În aceste condiții, cei peste o mie de angajați ai firmei ar putea deveni șomeri. Autoritățile din Țicleni au încercat să discute cu cei de la Petrofac și vor o mediere a celor două părți. Subliniez aici și trag un semnal de alarmă că întreg orașul trăiește de pe urma activității de exploatare a țițeiului, iar o închidere a Petrofac ar însemna probleme sociale majore. Iar atunci mă întreb și vă întreb, stimați guvernanți, de ce investitorii pleacă din acest viitor „paradis fiscal”, unde sunt investițiile străine și când vor apărea locuri de muncă în economia reală.