Ioan Oltean

„Combaterea traficului de persoane – apărarea preventivă, obiectiv major”

În ultimul deceniu, traficul de persoane a devenit o afacere globală care generează profituri imense pentru traficanți. Noi rute sunt stabilite pentru trafic, iar piața documentelor false de călătorie, a transportului clandestin și a trecerii graniței în mod fraudulos devine tot mai bine organizată.

Conform datelor furnizate de UNICEF, în Asia și Europa de Est cea mai mare pondere în totalul persoanelor traficate o au fetele între 13 și 16 ani. Conform unor estimări regionale, în fiecare an sunt victime ale traficului între 1 și 2 milioane de bărbați și femei. Unele victime sunt ademenite prin reclame la locuri de muncă atrăgătoare. Altele sunt vândute de rude, cunoștințe sau prieteni de familie. Persoanele care se ocupă cu așa ceva aleg în general comunitățile sărace, lipsite de posibilități materiale.

Problema nu este izolată, ea este larg răspândită. Recent, Comisia Europeană și-a exprimat îngrijorarea cu privire la creșterea volumului traficului de persoane în Europa de Est. Cauzele de bază ale acestui fenomen sunt sărăcia și inechitatea socială. Discriminarea de gen din cadrul familiei, și chiar a comunității, precum și toleranța față de violența și abuzurile împotriva femeilor și copiilor au și ele un rol semnificativ.

Cele mai multe dintre persoanele traficate nu și-au încheiat studiile minime, obligatorii. Lipsa unei calificări adecvate și lipsa experienței pe piața muncii le obligă pe victime să se orienteze în țările de destinație spre activități care nu cer îndemânare și prea mare pricepere, unde sunt evident prost plătite, sau spre locuri de muncă temporare, în condiții precare, care le pun de cele mai multe ori viața în pericol.

Un mediu de trai în care oportunitățile oferite sunt extrem de reduse, iar șansele de angajare sunt mici, îi poate face pe mulți indivizi lipsiți de o minimă educație și calificare să considere că nu se pot realiza decât în străinătate. De aceea, cele mai frecvente modalități de racolare a victimelor sunt propunerile directe făcute chiar de rude, cunoștințe sau prieteni, precum și falsele anunțuri care oferă locuri de muncă fictive în afara granițelor. Dar odată ajunși în țările de destinație, credulii sunt lipsiți de dreptul la autodeterminare, la libertate și la siguranța propriei persoane. Victimele nu își pot alege timpul și condițiile de activitate și sunt lipsite de posibilitatea de a se proteja în vreun fel. Aproape în toate cazurile, persoanele traficate sunt obligate să execute munci de sclav, ele aflându-se în totală dependență față de traficanți.

Recomandările Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane, ale asociațiilor și fundațiilor care desfășoară o susținută activitate cu rezultate concrete în acest domeniu sunt ca, dacă totuși persoanele iau hotărârea de a pleca în condiții incerte, să lase familiei, prietenilor, cât mai multe informații legate de deplasarea în sine, de locul de destinație, date despre cei cere îi însoțesc, dar și copii de pe acte, inclusiv de pe actele de călătorie. De asemenea, este indicat să se învețe un minim de cuvinte în limba țării respective.