Una dintre direcțiile de acțiune pentru atingerea obiectivului strategic în ceea ce privește siguranța cetățeanului, prevăzute în Programul de guvernare 2009–2012, capitolul 20 – „Ordine publică și siguranța cetățeanului”, este cea privind implementarea unei strategii guvernamentale de reducere a riscului rutier. În acest sens consider că instituțiile de resort ar trebui să aibă în vedere finalizarea, în următoarea perioadă, a strategiei naționale în domeniul siguranței rutiere.
Cu ocazia dezbaterii proiectului Legii de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, membrii comisiei sesizate în fond au propus definirea comportamentului agresiv al conducătorilor de vehicule, precum și a manevrelor excesive considerate periculoase în trafic. Comportamentul agresiv este definit ca fiind efectuarea în mod voluntar a unor manevre excesive în timpul conducerii, de către un conducător de autovehicul, prin care acesta periclitează siguranța circulației, obligându-i pe ceilalți participanți la trafic să ia măsuri suplimentare pentru a evita implicarea într-un accident rutier.
Consider că trebuie luate măsuri urgente pentru crearea cadrului normativ adecvat sancționării acestor fapte antisociale, întrucât, așa cum am observat, în ultimul timp, conform datelor Poliției Române, se constată un coeficient crescut al faptelor privind comportamentul agresiv în trafic.
## „Învățământul în limba maternă”
Învățământul în limba maternă reprezintă unul dintre pilonii fundamentali ai păstrării identității naționale. Din punctul meu de vedere, consider că trebuie acordată o atenție deosebită susținerii învățământului în limba română pentru comunitățile românești de peste hotare, prin: finanțarea funcționării claselor-pilot cu predare în limba română, în localitățile cu comunități românești numeroase; alocarea de fonduri pentru repararea, dotarea unor școli și grădinițe pentru copiii români din alte țări; acordarea de burse, organizarea de școli de vară, tabere pentru copiii și profesorii români din afara țării.
Având în vedere importanța păstrării și promovării identității culturale, lingvistice și religioase a reprezentanților comunităților românești de peste hotare, autoritățile române trebuie să continue susținerea acestor demersuri, atât prin finanțarea proiectelor dedicate acestor programe, prin burse și alte forme de perfecționare a învățării limbii române, adresate deopotrivă elevilor, studenților și cadrelor didactice, cât și la nivel politico-diplomatic, în cadrul comisiilor mixte privind problemele minorităților naționale, în cadrul acordurilor bilaterale pe învățământ. Educația în limba română reprezintă o preocupare și pentru părinții copiilor români aflați în străinătate, din perspectiva faptului că diplomele românești beneficiază de recunoaștere europeană, dar și ca mijloc de păstrare și dezvoltare a identității culturale. Până acum, departamentul care coordonează acest domeniu nu a susținut și promovat oferte concrete și variate de servicii educaționale, prin proiecte realizate în parteneriat cu asociațiile românești din emigrație, al căror obiectiv principal să fie facilitarea integrării copiilor în sistemul de învățământ românesc, la întoarcerea familiilor în țară.
Incluziunea socială este un proces complex și are în vedere urmărirea asigurării măsurilor care să conducă la realizarea principalelor drepturi sociale din domeniile: ocupare, sănătate, locuire, educație, asigurări sociale, asistență socială.
Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acordă o atenție deosebită, într-un capitol distinct, orientării, formării profesionale, ocupării și angajării în muncă a persoanelor cu handicap.
Orice persoană cu handicap care dorește să se integreze în muncă are acces gratuit la evaluare și orientare profesională, indiferent de vârstă, tipul și gradul de handicap. Poate beneficia de orientare profesională, după caz, persoana cu handicap care este școlarizată și are vârsta corespunzătoare în vederea integrării profesionale, persoana care nu are un loc de muncă, cea care nu are experiența profesională sau cea care, deși încadrată în muncă, dorește reconversie profesională.
Conform Hotărârii Guvernului nr. 1.217/2006 privind crearea mecanismului național pentru promovarea incluziunii sociale în România, a fost înființată Comisia națională privind incluziunea socială, cu atribuții în stabilirea priorităților naționale în domeniul incluziunii sociale și în monitorizarea implementării acestor priorități și s-a reglementat constituirea în fiecare instituție centrală responsabilă în domeniu a unei unități de incluziune socială care ar trebui să colecteze și să
*
analizeze indicatorii sociali sectoriali, creând astfel premisele elaborării unor raportări periodice a progresului realizat. De asemenea, la nivelul prefecturilor s-au constituit comisii județene de incluziune socială, cu responsabilitatea evaluării periodice a gradului de implementare a măsurilor locale din domeniul incluziunii sociale. Numai că, în realitate, aceste unități de incluziune socială sunt ineficiente din cauza faptului că, la nivel județean, fondurile destinate programelor de incluziune sunt epuizate, iar personalul este insuficient, raportat la numărul de cazuri speciale existente în acest moment.
Trebuie identificate de urgență resursele financiare și umane necesare desfășurării unui proces amplu de incluziune socială la nivel județean și național.
*
## „Menținerea specialiștilor în țară”
Hotărârea Guvernului nr. 1.122/18 decembrie 2007 pentru aprobarea Strategiei naționale privind imigrația pentru perioada 2007–2010 prevede acordarea unei atenții deosebite calității imigranților admiși și măsurilor de integrare a acestora. Pentru a obține beneficii maxime din gestionarea fenomenului imigrației, în corelare cu fenomenul de emigrare a cetățenilor români, aceasta trebuie să completeze eventualele lipsuri de pe piața forței de muncă din România, în special lipsa personalului înalt calificat și o mai bună abordare a fenomenului în interesul societății românești.
Din punctul meu de vedere, principalele măsuri și direcții pe care această strategie ar trebui să le conțină sunt privitoare la proceduri specifice pentru admisia cetățenilor statelor terțe în scop de cercetare științifică, campanii de informare a potențialilor migranți din principalele țări terțe de imigranție pentru România referitoare la oportunitățile de pe piața românească a forței de muncă, efectuarea unui studiu privind domeniile de activitate deficitare din România pentru care este oportună aducerea de forță de muncă străină, în vederea corelării politicilor de admisie, realizarea unei evaluări privind statele terțe din care se poate atrage forță de muncă în România.
Conform Hotărârii de Guvern nr. 187/20 februarie 2008 privind aprobarea „Planului de măsuri pentru revenirea în țară a cetățenilor români care lucrează în străinătate”, instituțiile responsabile ar fi trebuit să implementeze unele măsuri privind consultanța și asistența pentru demararea unei afaceri pe cont propriu, inclusiv asistență în utilizarea fondurilor europene, recunoașterea competențelor informale dobândite în străinătate, informarea cu privire la oportunitățile de carieră din țară (posturi sau proiecte în care ar putea coopera), facilitarea accesului la credite pentru microîntreprinderi. Implementarea acestor măsuri vizează, pe termen mediu, menținerea în țară a forței de muncă înalt calificate de care avem nevoie în această perioadă de puternic declin economic.
## „Măsuri privind ocuparea locurilor de muncă”
Politica în domeniul ocupării forței de muncă se dezvoltă în sensul obiectivului de asigurare a unui cadru legislativ, de acțiune și de finanțare în domeniile ocupării forței de muncă și formării profesionale continue, astfel încât să fie aplicate metode inovative menite să crească nivelul și calitatea ocupării forței de muncă în România.
Prioritatea României în domeniul ocupării forței de muncă este prevăzută în Programul Național de Reformă 2007–2010 și se referă la creșterea gradului de ocupare și a ratei de participare pe piața muncii prin realizarea unei piețe a muncii favorabile creării de noi locuri de muncă, îmbunătățirea adaptabilității întreprinderilor și lucrătorilor, stimularea ocupării forței de muncă și îmbunătățirea calității resurselor umane. Anii 2009 și 2010 au fost marcați de efectele negative ale crizei economice asupra pieței muncii, însă impactul asupra nivelului de ocupare nu a fost extrem de dramatic. În condițiile dificile determinate de criza economicofinanciară, prioritatea majoră a ministerului de resort trebuie să o constituie focalizarea eforturilor către acele acțiuni care să conducă la menținerea unei rate a șomajului cât mai reduse.
Consider că o atenție specială trebuie acordată următoarelor aspecte: reducerea impactului crizei economico-financiare asupra forței de muncă și facilitarea relansării ofertelor de locuri de muncă, inclusiv prin adecvarea competențelor profesionale la noile cerințe pe piața muncii, asigurarea unui cadru legal suplu, în concordanță cu dinamica pieței muncii, cerințele angajatorilor și lucrătorilor, precum și în favoarea ocupării cât mai rapide a șomerilor și persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile, consolidarea parteneriatului social și eficientizarea dialogului la toate nivelurile, în scopul creșterii aportului dialogului social la dezvoltarea economică și socială, cu predilecție în ceea ce privește ieșirea din criză și relansarea ocupării.
*
## „Acvacultura românească în declin”
Pescăriile și peștele din România au ocupat și ocupă un loc important între domeniile economice de interes național. Contribuția sectorului piscicol la formarea PIS este nesemnificativă (în prezent sub 1%); importanța acestui sector în agricultură și în economia națională este dată mai ales de rolul social pe care îl are, prin potențialul de resurse alimentare și biodiversitatea speciilor din apele țării. Pescăria din România include activitățile de acvacultura, pescuit marin și pescuit în apele interioare, precum și activități de procesare și marketing.
Regulamentul Consiliului Europei (CE) nr. 2371/2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor pescărești, în conformitate cu politica comună a pescuitului, trasează câteva principii de bază în ceea ce privește o mai clară definire a responsabilităților la nivel comunitar, național și local, o procedură decizională bazată pe recomandări științifice solide, care să ofere rezultate în timpul necesar, precum și o largă implicare a operatorilor la toate nivelurile politice, de la concepere și până la punerea în aplicare.
În România, din cauza statutului juridic neclarificat al terenurilor de sub luciul de apă, nivelul investițiilor în acvacultură este relativ redus. Suprafețele bazinelor sunt mari, fapt care duce la costuri de întreținere, exploatare și modernizare ridicate. În momentul de față nu există acvacultură marină în România. O singură societate privată este implicată în creșterea midiilor la nivel de stație-pilot. Dezvoltarea acvaculturii unor specii de pește cu valoare și calitate ridicată (sturioni, păstrăv etc.) are oportunități bune de dezvoltare și trebuie stimulată în locul unei simple creșteri a producției de specii tradiționale. Dezvoltarea acvaculturii tradiționale în România trebuie să aplice metode durabile de
acvacultură, pentru reducerea impactului negativ asupra mediului și pentru asigurarea pieței cu specii de pește competitive și solicitate de către consumatori.
Consider că trebuie elaborată o strategie pentru perioada următoare care să cuprindă o serie de măsuri privind licențierea tuturor fermelor de acvacultură, crearea unui registru al unităților de acvacultură în format electronic, ușor de accesat, realizarea unui studiu juridic în vederea găsirii de soluții privind problema proprietății terenurilor pe care sunt amplasate fermele de acvacultură (problema proprietății terenurilor pe care sunt amplasate fermele de acvacultură poate fi soluționată printr-o decizie politică, verificarea continuă a sănătății viețuitoarelor acvatice și efectuarea controalelor clinice și de laborator, sincronizarea producției din acvacultură cu cererea pieței, dezvoltându-se procesarea peștelui, creșterea termenului de valabilitate și calitatea produselor, orientarea investițiilor către noi specii, cu o valoare comercială ridicată și piață de desfacere, modernizarea activităților de acvacultură și repopulare, cu sprijinul instituțiilor științifice de profil și încadrarea în regulile și legile care sunt în vigoare în UE, extinderea colaborării dintre producătorii din acvacultură, organizațiile profesionale, institutele de cercetare de specialitate; finanțarea unor studii de specialitate;
*
## „Tratamentul oncologic”
În anul 2010, derularea programelor naționale de sănătate se realizează în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 261/31.03.2010 pentru aprobarea programelor naționale de sănătate în anul 2010 și ale Normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate în anul 2010, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 264/407/1.04.2010, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit actelor normative invocate, în anul 2010 în cadrul Programului național de oncologie ar trebui să se deruleze două subprograme, și anume:
1. Subprogramul de tratament al bolnavilor cu afecțiuni oncologice.
Principala activitate a acestui subprogram se referă la asigurarea tratamentului specific bolnavilor cu afecțiuni oncologice: citostatice, imunomodulatori, hormoni, factori de creștere și inhibitori de osteoclaste în spital și în ambulatoriu.
Potrivit alin. (9) al art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 261/31.03.2010 mai sus menționată, eliberarea medicamentelor specifice pentru tratamentul ambulatoriu al bolnavilor cu afecțiuni oncologice incluși în Programul național de oncologie se realizează după cum urmează:
– prin farmaciile cu circuit deschis aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, pentru formele farmaceutice cu administrare orală;
– prin farmaciile cu circuit închis din structura unităților sanitare aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, pentru formele farmaceutice cu administrare parenterală, începând cu data la care se finalizează procedurile de achiziție publică. Până la data finalizării procedurii, eliberarea se face în aceleași condiții ca medicamentele nominalizate la lit. a).
2. Subprogramul de monitorizare activă a terapiilor specifice oncologice.
Fondurile pentru derularea activităților acestor subprograme ar trebui să fie asigurate din bugetul
Ministerului Sănătății, prin transfer către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, dar la acest moment aceste fonduri nu există.
Consider că trebuie identificate de urgență resursele financiare necesare deblocării acestor programe pentru pacienții care depind de ele.
*
## „Apel la solidaritate”
În ultima perioadă, în România, numărul dezastrelor meteorologice și hidrologice a crescut treptat, fiind afectați mii de oameni, în fiecare an. Este imperios necesar să se înțeleagă vulnerabilitatea și sensibilitatea comunităților umane, pe termen scurt și mediu, la producerea riscurilor hidrometeorologice, necesitatea studiilor interdisciplinare, elaborarea modelelor de evoluție și de predicție a acestora devenind o prioritate.
Drumuri impracticabile, case inundate, persoane izolate și zeci de oameni rămași fără energie electrică – este bilanțul provizoriu al ploilor torențiale care au căzut în multe zone din Moldova. Cele mai afectate județe sunt Galați, Botoșani, Suceava și Bacău. O situație deosebit de gravă se înregistrează în localitatea Șendreni, din județul Galați. Ieri, 100 de familii au fost evacuate din această localitate de autorități. Problema este foarte delicată pentru oamenii din zonă, întrucât, pe lângă faptul că au rămas fără toate bunurile pe care le-au strâns într-o viață, acum se confruntă cu lipsa de apă, haine și alimente.
În acest sens, fac un apel la solidaritate către Guvern pentru a interveni în sprijinul acestor oameni care au nevoie urgentă de ajutor. Consider că în aceste momente cu toții trebuie să dăm dovadă de solidaritate față de semenii noștri aflați în dificultate.
*
## „Curtea a decis!”
Salut decizia corectă a Curții Constituționale de a declara art. 9 alin. (1) și (2) din Legea privind restabilirea echilibrului bugetar ca fiind neconstituționale. Soluția favorabilă este rezultatul luptei pensionarilor și al demersului PSD și PC, care au contestat la Curtea Constituțională măsurile impuse românilor de Guvern, prin asumarea legilor austerității _._ Cât privește pensiile speciale, neconstituționalitatea articolelor din Legea de restabilire a echilibrului bugetar era vădită, în acest sens existând în doctrina Curții Decizia nr. 120/2007, conform căreia în cazul când, în urma recalculării, ar rezulta un cuantum mai mare al pensiei, acesta se va plăti, iar dacă rezultă un cuantum al pensiei mai mic decât cel obținut anterior, se va păstra cuantumul mai avantajos. Din punctul meu de vedere, neconstituționalitatea reducerii salariilor este de netăgăduit, aceasta fiind o măsură discriminatorie a angajaților din sistemul bugetar în fața celor din sistemul privat, măsura încalcă prevederile art. 16 din Constituția României, care prevede că toți cetățenii sunt egali în fața legii, și reglementările Uniunii Europene în materia muncii.
*
## „Protecția mediului în România”
Deși beneficiază de fonduri europene pentru protecția mediului înconjurător, România este încă deficitară la atragerea de investiții pentru acest sector de activitate. Costurile pentru alinierea la standardele europene de mediu sunt rezultatul zecilor de ani de activități poluatoare și lipsa de interes sau investiții în infrastructura de mediu. Alinierea la
standardele de mediu nu înseamnă numai costuri, ci și oportunități de dezvoltare economică, datorită generării unor activități noi pe piața românească. Toate proiectele structurale desfășurate în România trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile, care presupun stabilirea unui echilibru între activitățile economice, protecția socială și protecția mediului, principii regăsite și în Strategia Lisabona a Uniunii Europene. De altfel, și în cazul proiectelor de mediu, România nu își poate permite dezechilibre, deoarece acestea ar implica costuri suplimentare pentru a atinge un standard de normalitate pentru mediul înconjurător. De aceea, agenții economici trebuie să înțeleagă importanța alinierii la standardele de mediu. Reducerea poluării nu este posibilă fără cooperarea cu acei agenți economici care produc poluare.
După aderarea României la Uniunea Europeană, s-a înregistrat o creștere semnificativă a fondurilor alocate României, astfel în sectorul de mediu este vorba de o contribuție comunitară de aproximativ 4 miliarde euro până în anul 2013, din Fondul de Coeziune și Fondul European de Dezvoltare Regională. Infrastructura creată din fonduri europene va fi coloana vertebrală a infrastructurii de mediu. Principalele vertebre ale infrastructurii create din fonduri europene vor stimula interesul investitorilor privați pentru acest sector. Consider că autoritățile implicate în protejarea mediului înconjurător trebuie să genereze atât programe de informare a cetățenilor, cât și proiecte de finanțare capabile să mențină și să conserve echilibrul ecologic al mediului.
## „Ziua Dunării”
La data de 29 iunie 1994 a fost semnată la Sofia Convenția privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea. Acest document asigură cooperarea dintre guverne, organizații nonguvernamentale (ONG-uri), instituții de cercetare și industrie. Programul dedicat cunoașterii și protejării Dunării a înregistrat un real succes, încât servește drept model pentru restul lumii. Astfel că, în anul 2004, s-a stabilit ca ziua de 29 iunie să fie „Ziua Dunării” pentru toate țările situate în bazinul acestui fluviu. Dunărea și afluenții săi formează unul dintre cele mai importante sisteme acvatice din Europa. De milenii, fluviul Dunărea a jucat un rol crucial în dezvoltarea politică, socioeconomică și culturală a Europei Centrale și de SudEst. Este cel mai internațional bazin hidrografic din lume, acoperind 817.000 km, 1/3 din Europa, traversând 18 țări. Fluviul Dunărea și afluenții sunt spații ale vieții! Acestea reprezintă viață, energie, hrană, apă, transport și recreere. Cursurile de apă sunt o legătură comercială de-a lungul Europei și o forță unificatoare între culturi, limbi și civilizații diverse. Ca reprezentant al unui județ riveran Dunării, vreau să felicit și să îmi manifest respectul pentru toți locuitorii orașelor riverane.
*
## „Prioritățile Guvernului”
Consider că, așa cum s-a demonstrat în ultima perioadă, prioritatea Guvernului este alta decât aceea a salvării și a creării de noi locuri de muncă, astfel, pentru crearea de noi locuri de muncă, prin mijloace ca înființarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii, unități cooperatiste, asociații familiale, precum și activități independente desfășurate de către persoanele fizice autorizate, guvernanții nu au creat o bază legislativă solidă, nu au creat parteneriate cu
angajatorii, iar despre programe viabile în domeniu nici nu poate fi vorba. În această perioadă, prioritatea Guvernului ar trebui să fie reducerea efectelor economico-financiare asupra forței de muncă, îmbunătățirea situației sociale a populației prin asigurarea unui nivel adecvat al veniturilor și sprijinirea angajatorilor care se confruntă cu dificultăți economice, iar principală provocare ar trebui să o constituie diminuarea numărului de șomeri și crearea de noi locuri de muncă. În acest sens, în scopul sprijinirii creării de noi locuri de muncă, având în vedere și persistența efectelor crizei economicofinanciare asupra pieței muncii din România și în anul 2010, Guvernul ar trebui să inițieze un proiect de act normativ în care să fie propuse măsuri de natură să vină în sprijinul angajatorilor, prin reducerea parțială a costurilor forței de muncă încadrată din rândul șomerilor. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2010 privind reglementarea unor măsuri în vederea stimulării creării de noi locuri de muncă și diminuării șomajului în anul 2010, într-adevăr, vizează o reducere a presiunii fiscale asupra angajatorilor, dar nu focalizează suficient măsurile de stimulare economică asupra șomerilor, o categorie grav afectată de criza economică.
*
## „Tinerii instituționalizați”
Aduc în discuția dumneavoastră încă o dată problema tinerilor din instituțiile de plasament care au împlinit 18 ani și care și-au finalizat studiile și ar trebui să se angajeze, dar refuză sau unii dintre ei nu au contactat niciodată un angajator. Aproape 1.800 de copii aflați în grija statului au împlinit 18 ani sau și-au finalizat studiile în anul școlar anterior, majoritatea ca absolvenți ai învățământului de masă, adică liceu, școli profesionale sau postliceale. Dintre aceștia, 291 nu au contactat sau au refuzat să contacteze vreun angajator sau instituție în vederea angajării. Însă, în jur de 500 și-au găsit anul trecut un loc de muncă, iar alți 500 care au doar studii medii intenționează să le continue. Integrarea profesională este foarte importantă pentru tânărul care aspiră la autonomie și independență socială. Din păcate, ei nu au pregătirea necesară pentru a face față cerințelor profesionale actuale – limbi străine, informatică, abilități de comunicare etc.
Dificultățile de a găsi și păstra un loc de muncă sunt generate și de faptul că nu au o locuință. În aceste condiții, tânărul se vede aruncat într-un cerc vicios din care nu poate ieși decât cu sprijinul și implicarea celorlalți. Pendulând între aceste puncte ale dilemei, de cele mai multe ori renunță, abandonându-se hazardului și indiferenței.
După încheierea pregătirii profesionale, integrarea profesională a tinerilor cu familie poate fi facilitată chiar de familia extinsă, de sistemul de relații de rudenie, pe când tinerii orfani sau abandonați ar putea fi sprijiniți prin implicarea agenților economici și prin intervenția comunității (biserică, autorități, organizații, voluntari).
Conform legislației în vigoare, odată cu terminarea instruirii școlare și profesionale, tinerii ocrotiți în centrele de plasament sunt nevoiți să părăsească instituția și să-și găsească singuri propriul drum în viață. Din păcate, ei nu sunt pregătiți pentru a face acest pas către independență.
În contextul actual, din cauza situațiilor socioeconomice ale familiei și a modului de organizare a sistemului de protecție socială, dezideratul integrării este foarte dificil. Din momentul în care a părăsit instituția, tânărul conștientizează dificultățile de integrare în grupuri, organizații sau colectivități
formate din persoane cu familie. Inhibiția în fața unor acțiuni sau decizii majore care îi vor influența cursul vieții își află originea în faptul că instituția decidea pentru individ, îi propunea scopuri, iar acesta le executa.
Este necesară elaborarea cadrului legislativ specific, precum și identificarea de soluții, prin elaborarea unor programe și strategii de incluziune socială și profesională, care să vină în sprijinul și în susținerea acestor tineri. *
## „Despre violența în unitățile de învățământ”
Revin și aduc în discuție un fenomen care a căpătat proporții cotidiene în condițiile în care opt elevi din zece se confruntă cu o anumită formă de violență în unitatea în care învață: violența între elevi, violența elevilor îndreptată împotriva profesorilor, violența profesorilor împotriva elevilor, violența unor tineri din afara școlii față de elevi sau chiar față de profesori. Această violență, deseori manifestată doar la nivel verbal, se transformă deseori în violență fizică. Într-un studiu al Institutului de Științe ale Educației se arată că liceele și școlile de arte și meserii sunt mai violente decât școlile generale, școlile situate la periferie decât cele din centru, precum și faptul că elevii din mediul urban sunt mai predispuși la violență decât cei din mediul rural.
Stabilind o clasificare, conform studiului realizat de ISE, se poate observa că pe primul loc se află violența între elevi, urmată de violența elevilor față de profesori, pe ultimul loc aflându-se violența profesorilor îndreptată împotriva elevilor. Astfel, fenomenul violenței îl întâlnim în 73,3% din școlile generale și 80,6% din școlile postgimnaziale.
Pentru rezolvarea acestei probleme se impune înființarea în fiecare școală, în funcție de necesitățile unității respective, a unui post de jandarmi care să prevină și să intervină pentru aplanarea eventualelor conflicte, iar în acest sens am inițiat o propunere legislativă ce urmărește reglementarea situației existente la nivelul unităților de învățământ din România.
Necesitatea instituirii unor asemenea măsuri reiese din lipsa de autoritate și gestiunea precară a cazurilor de violență a persoanelor însărcinate cu păstrarea ordinii și siguranței în școli. Înființarea unor posturi ale jandarmeriei în unitățile de învățământ, în funcție de nevoile unității respective, va elimina fenomenul violenței școlare și va aduce un plus de siguranță părinților.
*
## „Taxa pe valoarea adăugată”
În condițiile actuale și luând în calcul ultimele măsuri ale Guvernului de majorare a TVA la 25%, precum și acutizarea crizei economice exprimată prin scăderea producției, reducerea veniturilor și a consumului, cu un impact negativ asupra unui procent considerabil al populației, se impune tot mai mult reducerea TVA la produsele alimentare de bază. Creșterea prețurilor la produsele alimentare și a cheltuielilor cu utilitățile sunt realități față de care un guvern responsabil trebuie să vină cu măsuri ferme și urgente. Din păcate, ceea ce se anunță pentru acest an este de-a dreptul îngrijorător pentru nivelul de trai al multor categorii sociale.
Doresc să reafirm susținerea mea pentru o inițiativă mai veche a Partidului Conservator – reducerea TVA la produsele alimentare de bază. Măsura ar fi oportună nu doar pentru menținerea unui nivel de trai acceptabil pentru cetățeni, ci și pentru combaterea evaziunii fiscale în industria alimentară. Este o măsură ce se impune prin necesitatea de a menține
prețul produselor alimentare la un nivel acceptabil pentru populație, în condițiile crizei economice.
Codul fiscal al României stabilește TVA de 19% pentru alimente. În conformitate cu Directiva a VI-a a Comisiei Europene, pot fi utilizate 2-3 cote reduse de TVA, dar care nu pot fi mai mici de 5%. Directiva Comisiei Europene 112/2006 permite totuși aplicarea unor cote reduse de TVA pentru o parte din alimente, chiar și sub 5%, cum sunt cele din Italia, 4%, Irlanda, 4,8%, Spania, 4%, Luxemburg, 3%, Cehia, 5%, Lituania, 5%, Polonia, 3%. Unele țări au chiar taxă zero pentru unele alimente și băuturi nealcoolice (Cipru, Irlanda, Malta, Marea Britanie). Comisia Europeană a propus recent simplificarea sistemului de calcul al TVA și o mai mare autonomie a statelor membre în fixarea unor cote reduse pentru servicii locale. Conform acestei recomandări, ratele scăzute, între 0 și 5%, pot fi aplicate anumitor produse și servicii, de exemplu, alimentele – și o cotă între 10 și 12% pentru servicii cum sunt transporturile.
*
„Înființarea unui Serviciu European de Acțiune Externă” Înființarea unui Serviciu European de Acțiune Externă (SEAE), alături de crearea funcției de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate (ÎR), sunt inovații aduse de Tratatul de la Lisabona care vor conferi o vizibilitate sporită acțiunii UE la nivel internațional. Rolul său principal va fi acela de a sprijini activitatea Înaltului Reprezentant, precum și de a oferi asistență și consiliere în domeniul politicii externe președintelui Consiliului European și președintelui și membrilor comisiei. Temeiul juridic al constituirii SEAE îl constituie articolul 27 alineatul (3) din Tratatul de la Lisabona: „În exercitarea mandatului său, înaltul reprezentant al Uniunii este susținut de un serviciu european pentru acțiunea externă. Acest serviciu lucrează în colaborare cu serviciile diplomatice ale statelor membre și este format din funcționarii serviciilor competente ale Secretariatului General al Consiliului și ale comisiei, precum și din personalul detașat al serviciilor diplomatice naționale. Organizarea și funcționarea serviciului european pentru acțiune externă se stabilesc prin decizie a consiliului. Consiliul hotărăște, la propunerea Înaltului Reprezentant, după consultarea Parlamentului European și cu aprobarea comisiei.”
România, alături de celelalte state membre, s-a implicat activ, înainte de momentul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în procesul de formulare a principalelor prevederi ale Deciziei privind înființarea și organizarea SEAE. Serviciul va avea un rol prioritar în procesul decizional strategic european și va fi implicat în programarea instrumentelor financiare externe, acesta va avea un statut _sui generis_ , autonom din punct de vedere al bugetului și personalului, ca având funcție de autoritate bugetară;
România acordă o importanță deosebită procesului de constituire a SEAE, acesta fiind primul exercițiu de construcție instituțională europeană la care România participă în mod nemijlocit. Țara noastră este interesată ca SEAE să aibă un mandat puternic, care să-i permită îndeplinirea obiectivului stabilit prin Tratatul de la Lisabona, de întărire a coerenței și eficacității acțiunii externe a Uniunii.
Susținem o poziție fermă în cadrul discuțiilor ce au loc la Bruxelles, în principal, aceasta constă în respectarea liniilor directoare agreate în Raportul andosat în octombrie 2009 de Consiliul European, în cadrul procesului de adoptare a
Deciziei Consiliului privind înființarea SEAE, în calendarul stabilit. Totodată, urmărim ca respectarea acestei date-țintă să nu devină un obiectiv în sine, în detrimentul unor discuții detaliate și al ajungerii la un acord cuprinzător între toate părțile implicate pe toate aspectele definitorii ale mandatului, structurii, finanțării și personalului SEAE. În ceea ce privește participarea la constituirea personalului SEAE, reprezintă o prioritate asigurarea unei reprezentări adecvate a României în structurile serviciului, atât în centrala de la Bruxelles, cât și în delegațiile UE. Aceasta trebuie să reflecte deopotrivă mărimea și importanța geostrategică a țării noastre și să ne permită promovarea intereselor și priorităților politice, economice și de securitate ale României, ca parte a interesului general al UE.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.