Liliana Ciobanu

„Condamnări, da, recuperarea banilor, ba!”

Opinia publică din România este net dezavantajată de modul în care mass-media reflectă cursul evenimentelor în cazurile de mare corupție, dominante de câteva luni bune pe scena publică. Am mai spus-o și cu alte prilejuri: există o multitudine de aspecte importante pentru viața de zi cu zi a românilor care nu sunt băgate în seamă, rămân neprezentate și ignorate, timp în care oamenilor li se prezintă tot felul de can-can-uri și subiecte tabloidizate, dar neconforme cu realitatea și cu adevăratele probleme.

Cam astfel se întâmplă și cu prezentarea ultimelor mari cazuri de corupție. Vedem zilnic la televizor oameni care dezbat, discută, analizează, disecă pe toate părțile subiectele zilei, cine mai este încătușat, arestat și inculpat, ce potentat politic mai este urmărit penal, unde și la cine mai descind oamenii legii și așa mai departe. Astfel de cazuri penale, unele de o gravitate excepțională, ne sunt prezentate de o parte a media în nuanțe extrem de deformate, doar în scopul obținerii mult-doritelor audiențe, și în niciun caz în scop educativ sau preventiv. Să ne amintim doar cazul Elena Udrea, unde marea majoritate a relatărilor au vizat culisele și înfățișarea doamnei (dacă e coafată, dacă a fost la ginecolog etc.), și mai puțin sau aproape deloc s-a urmărit dezbaterea faptelor acuzatoare.

Eu susțin că adevărata miză a demascării acestor cazuri uriașe de corupție, halucinante pentru o țară sărăcită ca România, unde s-au furat bani din bugetul public de ordinul sutelor de milioane de dolari – timp în care ne plângeam, _nota bene_ , că țara nu are bani și trebuie să tăiem salariile și pensiile, să închidem școlile și spitalele și să trimitem sute de mii de români în șomaj –, este, în opinia mea și a altor oameni de bună-credință din această țară, recuperarea prejudiciilor. Să-mi fie cu iertare, dar sunt tentată să le dau dreptate acelora care spun, referitor la arestările din ultima perioadă: „Lasă, dom’le, că face un an, doi, cinci, nouă de închisoare, după care trăiește ca boierul încă 100 de ani cu banii pe care-i are în conturi!” Bani suficienți unui trai de huzur pentru mai multe generații! Aici cred că este adevărata bătălie de câștigat pentru statul de drept român și justiția sa independentă: recuperarea banilor de la cei dovediți a fi vinovați de jaful incredibil făcut în detrimentul statului, al țării, al fiecărui român plătitor corect de taxe și impozite.

Dacă statul nu își va putea recupera banii prădați de condamnații pentru corupție, atunci consider că munca procurorilor și judecătorilor români, concretizată în numărul impresionant de arestări și condamnări, este aproape lovită de nulitate. Cu alte cuvinte, am internat bolnavul, l-am tratat, iar apoi, după o perioadă, el se întoarce perfect sănătos în viața reală, nu doar sănătos, ci și plin de bani! Deja se vehiculează faptul că recuperarea banilor de la infractorii dovediți și condamnați ca atare este o operațiune extrem de anevoioasă și complicată, din cauza realității conform căreia oamenii în cauză, adică spoliatorii statului, în majoritate proveniți din politică sau apropiați de fenomen, și-au rezolvat „ploile” înainte de a fi trimiși în judecată...