Constantin Mazilu

„Condițiile din penitenciare ne fac de râsul lumii”

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat România în 2013 la plata sumei de 4.900 de euro în cazul lui Constantin Cristian Catană, fost judecător la Piatra Neamț. Acesta fusese condamnat în 2004 pentru luare de mită. Catană s-a plâns la CEDO, în 2005, că în perioada 19 octombrie 2004–7 ianuarie 2005 a fost închis într-o celulă de 12,54 metri pătrați, cu patru paturi, care nu avea grup sanitar propriu și nici apă curentă. Potrivit fostului magistrat, accesul la toaletă era permis doar de trei ori pe zi, după un program prestabilit, și nu între orele 22.00–5.00, încăperea unde putea face duș nu era bine încălzită, nu avea suficientă lumină în celulă și nu a ieșit deloc să se plimbe în aer liber pe perioada arestului. Cristian Catană s-a mai plâns că a fost închis la comun cu alți deținuți, deși el, ca magistrat, ar fi trebuit să stea într-un loc cu regim special.

Nu vreau să mă erijez, astăzi, aici, în fața dumneavoastră, în avocatul nimănui, ci doar să vă informez, în calitatea mea de membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, despre problema condițiilor inumane din penitenciarele României. Acest subiect ne face de râs în toată lumea, nu doar în Europa, și ne scoate din buzunar, an de an, sume colosale oferite de CEDO drept despăgubiri pentru relele tratamente aplicate foștilor deținuți. Definitorii ar trebui să rămână pentru întreaga societate respectul și omenia manifestate și față de cei care au făcut unele greșeli și sunt trimiși la reabilitare, în penitenciare. În ciuda numeroaselor despăgubiri acordate, din cauză că bugetul administrației penitenciarelor este insuficient pentru construirea unor noi închisori și pentru executarea unor renovări, statul român continuă să încalce prevederile Convenției europene a drepturilor omului. Probabil vă întrebați cum anume? Pe fondul lipsei banilor, România omite să aplice hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg privind asigurarea unor condiții normale pentru deținuți. Cu alte cuvinte, este violat, parțial, e adevărat, art. 3 al Convenției europene a drepturilor omului, care stipulează că „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”.

Țin să vă aduc la cunoștință faptul că primim frecvent la comisie memorii peste memorii despre condițiile inumane din pușcării. De asemenea, mii de plângeri împotriva statului român ajung anual la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Chiar dacă o mare parte a acestora sunt respinse, sute de reclamații sunt judecate. Numai anul trecut, țara noastră a fost condamnată de CEDO în 70 de cazuri pentru încălcarea drepturilor omului. În aproape 40% din acestea, condamnările judecătorilor de la Strasbourg au fost decise din cauza condițiilor din penitenciare. Majoritatea proceselor vizează condițiile de detenție, în special supraaglomerarea, însă mai sunt și cauze în care se invocă acordarea tardivă de servicii medicale și agresivitatea din partea personalului. Acum, statul trebuie să plătească daune de aproximativ 1,5 milioane de euro. Față de anii anteriori, suma este mai mică, și asta nu pentru că s-ar fi reamenajat pușcăriile, ci pentru că majoritatea dosarelor mai vechi au fost soluționate, dar și pentru că legislația CEDO a fost schimbată și au fost înăsprite condițiile de admitere a contestațiilor. Până în 2012, statul român a pierdut peste 600.000 de euro în urma proceselor intentate de deținuți la CEDO.