Dan Bordeianu

„Conflictul din Ucraina readuce în atenție problema securității energetice”

Eșecul negocierilor Rusia–Ucraina, mediate de comisarul european pe energie, și decizia Gazprom de a întrerupe livrările de gaze către Ucraina repun în discuție problematica securității energetice a Europei, într-un context în care însăși securitatea în regiunea Mării Negre este bulversată de ultimele evoluții conflictuale din zonă. Așa cum știm cu toții, pe termen scurt, România nu va fi afectată de această nouă criză a gazelor, deoarece suntem dependenți doar în proporție de aproximativ 30% de gazul rusesc. Prin creșterea capacităților de producție ale Romgaz și Petrom și prin alternativa alimentării cu păcură a unor consumatori industriali, România este asigurată pe termen scurt (cca 6 luni).

Stoparea livrărilor de gaze către Ucraina va afecta multe țări europene dependente în proporție de 80% de gazul rusesc. Țările absolut captive în monopolul energetic al Moscovei sunt Lituania, Estonia, Letonia și Finlanda, care importau 100% din necesarul de gaz din Rusia, în 2012. Le urmează îndeaproape Bulgaria (89%), Slovacia (83%) și Ungaria (80%). Slovenia, Austria, Polonia, Cehia sau Grecia importă și ele mai mult de jumătate din necesarul intern de gaz din Rusia. Este evident că livrările de gaze naturale rusești către Europa, din care aproape jumătate tranzitează teritoriul ucrainean, riscă să fie afectate, ca în timpul conflictelor gazifere anterioare, în 2006 și 2009. Conform comisarului european pe energie, disputa dintre Rusia și Ucraina prevestește o iarnă grea pentru Europa. Mai mult decât atât, Gazpromul a avertizat Bruxelles-ul că se poate aștepta la „posibile perturbări” ale livrărilor de gaze către UE. Totodată, rușii vor să se adreseze Curții de Arbitraj de la Stockholm pentru a recupera datoria pe care o are Ucraina.

Faptul că Federația Rusă a utilizat „arma energetică” în promovarea propriilor interese de securitate și în relațiile internaționale este deja o banalitate pentru cei interesați de subiectul în cauză. În primele sale două mandate consecutive, președintele Vladimir Putin a proclamat Rusia „superputere energetică”. În cel de-al treilea mandat la Președinția Federației Ruse, doctrina Putin este completată cu o componentă militară inovativă, în raport cu modul de desfășurare a conflictelor militare în sec. XX. Acolo unde nu reușește arma energetică, intervine arma clasică din registrul militar convențional, asistată de operațiuni de _intelligence_ și așa-numita „propagandă neagră”.

În contextul unui asalt după asalt al Federației Ruse în regiunea Mării Negre, se pune întrebarea dacă Europa are capacitatea de a furniza soluții la problemele cu care se confruntă unele state membre, atât din punctul de vedere al securității energetice, cât și al securității militare în „vecinătatea apropiată” a Rusiei și al intereselor sale geopolitice. Ucraina este deja serios afectată pe toate componentele securității sale naționale. Republica Moldova, aflată în fața perspectivei istorice de a semna Acordul de asociere la UE, poate fi bulversată politic, social și economic de impactul crizei gazelor, dar și de evoluțiile din estul Ucrainei.