Hubert Petru Ștefan Thuma

Conform datelor statistice pe care le avem la acest moment, există posibilitatea ca România să fie una dintre țările cu procentajul cel mai accentuat de îmbătrânire a populației din toată Uniunea Europeană, acest lucru fiind provocat atât de natalitatea scăzută, corelată cu mortalitatea infantilă, cât și de migrația forței de muncă, mai ales în rândul tinerilor.

Datele demonstrează clar că populația României s-a micșorat cu 1,56 milioane de locuitori, în 2011, comparativ cu recensământul din 2002, principalul motiv al reducerii numărului de cetățeni fiind migrația. De altfel, potrivit raportului ONU, intitulat „Perspective demografice mondiale, revizuirea din 2012”, țara noastră se va confrunta cu una dintre cele mai mari scăderi a populației până în 2050, de peste 15%.

Această situație are numeroase implicații economice, cea mai problematică dintre ele fiind colapsul sistemului de pensii în viitorul apropiat.

Scăderea populației și îmbătrânirea sa produc trei efecte economice majore: creșterea presiunii asupra bugetului de stat, atât pe partea de cheltuieli, cât și pe cea de venituri, reducerea PIB-ului potențial și menținerea dependenței de capitalurile străine.

Consider, stimați colegi, că, în aceste condiții, trebuie să se pună accent, în perioada următoare, pe creșterea productivității muncii. În condițiile în care vor exista puțini salariați și mulți pensionari, doar creșterea productivității muncii va duce la sustenabilitatea sistemului de pensii.

De asemenea, trebuie gândite niște politici legate de încurajarea natalității, combaterea scăderii populației și stoparea migrației, dar trebuie continuată și reforma pensiilor, deja începută.

Stimați colegi, în acest moment, nivelul pensiilor din România este foarte scăzut, comparativ cu celelalte țări ale Uniunii Europene. Din acest motiv este extrem de important să găsim soluții pentru a crește nivelul acestora și a îmbunătăți și susține sistemul, în scopul sprijinirii generațiilor viitoare.