Maria Dragomir

Conform Ordonanței Guvernului nr. 8 din 23.01.2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, fermierii care dețin peste un anumit număr de animale, diferențiat de la caz la caz, și peste o anumită suprafață de teren cultivată (de pildă, în cazul cerealelor, este vorba de peste două hectare) vor trebui să plătească impozit la stat în funcție de o normă de venit, stabilită de Ministerul Finanțelor pentru fiecare categorie în parte.

Ca specialist în agricultură, doresc să aduc câteva argumente care arată că reglementările prevăzute pot fi îmbunătățite înainte ca acestea să devină lege prin votul Parlamentului.

De pildă, prin ordonanța mai sus menționată, se poate ajunge la o dublă și chiar la o triplă impozitare. Astfel, fermierul care crește un număr mai mare de bovine pentru carne și produse din carne, să zicem că are 10–20, poate avea nevoie de o suprafață de peste două hectare pe care să o cultive pentru a asigura hrana animalelor sale. El nu obține profit de pe urma culturilor respective, însă i se calculează impozit raportat la norma de venit aferentă acelor culturi. Așadar, el va fi impozitat o dată pentru că are peste două bovine, dar i se va percepe impozit și pentru că are un teren cultivat mai mare de două hectare. În plus, probabil că apare și o a treia impozitare, pentru că, dacă își procesează produsele, va mai plăti și impozit pe produsul finit.

Totodată, doresc să trag un semnal de alarmă asupra altor efecte perverse ale acestui act normativ. Astfel, impozitarea veniturilor în agricultură va conduce la accelerarea vânzării terenurilor micilor producători care se vor teme că nu-și vor putea acoperi costurile către marile exploatații controlate de străini și la prețuri tot mai mici.

Stabilirea pragului de impozitare de la două hectare în sus, adică impozitarea agriculturii de subzistență, este o

măsură nerealistă pentru că în România nu se poate obține un venit constant de pe suprafețe mai mici de 10–20 de hectare.

Susțin că modalitatea de calcul a normei de venit anual nu ține cont de realitățile economice și că agricultorii români, în special micii producători, care deja primesc subvenții de patru ori mai mici decât cei occidentali, vor fi puternic afectați de acest impozit și vor fi nevoiți să vândă pur si simplu terenurile pentru că deja vor cheltui mai mult decât vor produce. Fermierii mici, cei neorganizați, vor fi nevoiți să vândă pentru că nu au cu ce să facă agricultură. În mod sigur, după impozitarea agriculturilor se vor vinde și mai multe terenuri la prețuri mult mai mici decât până acum.

Se pare însă că guvernanții nu par deloc interesați de faptul că terenurile ajung pe mâna străinilor. Aceștia motivează că statul nu poate să intervină, că e vorba de piață, dar, spun eu, statul trebuie să intervină legislativ.

Pe de altă parte, cred că impozitarea fermierilor va conduce la o fărâmițare și mai mare a exploatațiilor, pentru că agricultorii vor fi tentați să înstrăineze o parte dintre terenuri, în special către membrii aceleiași familii, pentru a nu depăși pragul de impozitare de două hectare.