Vasile Filip Soporan

„Consensul între populism și fundamentarea corectă a dezvoltării economice”

Succesiunea prezentărilor preelectorale și justificarea situațiilor trecute, prezente, viitoare, legate, în primul rând, în justificarea situațiilor de criză, a stării de recesiune, de argumentația ieșirilor din criză, de depășirea recesiunii, se fac mai mult cu scop mediatic și au prea puțină eficiență pentru a găsi soluțiile adevărate care conduc înspre dezvoltare, cu atât mai mult cu cât lumea este tot mai complicată, vitezele de generare a schimbărilor și de adaptare ulterioară la evoluția acestora sunt tot mai mari, imposibile pentru foarte mulți. În acest context, cetățenii și națiunile pot să piardă definitiv această competiție a existenței, la nivelul individului, și a dezvoltării, la nivelul popoarelor.

Nu vreau să dau un verdict asupra poziției în care se găsește România, deoarece ar fi complicat și ineficient pentru ceea ce ar trebui făcut. Singurul obiectiv al unei prezentări comparative în timp ne-ar da fundamental situația dramatică în care ne găsim.

O să aleg ca exemplificare prezentarea evoluției situației industriei din cadrul județului Cluj, în perioada 1990–2010. În anul 1990, în județul Cluj, funcționau 50 de întreprinderi industriale cu caracter republican, realizând o producție extrem de diversificată. În aceste întreprinderi lucrau 114.186 persoane și anual se realiza un export în valoare de circa 164 milioane ruble și 120 milioane dolari.

În cei aproape 21 de ani care s-au scurs, unele dintre aceste întreprinderi au dispărut și, odată cu acestea, și o parte a industriei creativ-novative a județului (9 Mai Turda, Combinatul de Utilaj Greu, Tehnofrig, Chimica Turda, Combinatul pentru Lianți și Materiale Refractare Turda, Întreprinderea de Materiale de Construcții Turda, Întreprinderea de Porțelan Iris, Întreprinderea de Sticlărie de Menaj Gherla, Uzina Mecanica, Întreprinderea România Muncitoare, Întreprinderea de Reparații Auto, Întreprinderea de Industrializare a Cărnii, Întreprinderea de Bere și Spirt, Întreprinderea Feleacul, Întreprinderea de Morărit și Panificație, Întreprinderea 11 Iunie – Dej, Întreprinderea de Nutrețuri Combinate) și, odată cu acestea, și o parte a industriei creativ-novative a județului.

La întreprinderile care nu au dispărut se desfășoară o activitate extrem de redusă, ajungându-se ca, în prezent, în aceste unități să lucreze doar 9.257 de salariați, adică 8,1% din totalul salariaților care erau angajați în industrie în 1990 sau, altfel spus, la nivelul numărului de salariați pe care îi avea Combinatul Metalurgic Câmpia Turzii. Situația reală este deformată de faptul că, în analiza făcută, nu am ținut cont de industria locală și de activitățile industriale care se desfășurau în cadrul cooperației meșteșugărești și în cea de consum, activități care erau foarte bine reprezentate în perioada de dinainte de 1990.

Este adevărat, au apărut în schimb firme cu participarea capitalului străin și național, demne de aprecierea noastră prin efectele pe care le-au creat în plan economic și social. În aceste întreprinderi industriale lucrează aproximativ 52.000 de salariați. Practic, în industria veche a Clujului, în mod sigur, cu multe ramificații în perioada capitalului interbelic, s-au pierdut 104.929 poziții și s-au creat în noua industrie 42.743 locuri de muncă.