Günthner Tiberiu

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vreau să vă spun că eu am lucrat la asemenea case tipizate în anii ’80, ca arhitect stagiar, și îmi amintesc cu groază de acea perioadă, de acele programe care se încerca să se promoveze și care nici înainte de ’89 nu au avut succes. Tot așa, în Statele Unite ale Americii sunt localități care au în jurul orașelor sute de hectare cu case tipizate care, mie personal, nu-mi plac deloc, dar cred că aici problemele se pun și sub alt aspect. În realitate, oamenii de la țară au proiecte, pentru că, până la urmă, își execută casele după niște proiecte, dar nu și le autorizează pentru că procedura de autorizare pe care o impune Legea nr. 50/1991 este foarte complicată și costisitoare. Normal, chiar dacă s-ar întocmi aceste proiecte, s-ar putea folosi doar la nivel orientativ, pentru că legea cere, cum a spus și domnul secretar de stat, să fie semnate. Amplasamentul, racordarea la alimentarea cu apă, totul să fie semnat de arhitect. Nu iei de undeva, dintr-un catalog, niște idei, pentru că există proiecte de casă în tot felul de reviste, în tot felul de cataloage, de unde să iei idei există, însă procedura de autorizare prevede niște costuri, niște avize, iar de cele mai multe ori dânșii preferă să nu le obțină. Din aceste motive și eu cred că acest program ar putea avea succes la nivel local, la nivel județean, dacă își doresc consiliile județene sau consiliile locale să-și facă printr-un anumit program, în anumite zone, niște case tipizate, pentru că să nu credeți că orice tip de casă se potrivește pe orice amplasament. Eu cred că la nivel național așa ceva nu ar avea succes sub nicio formă.

Vă mulțumesc.